Maria Lătăreţu s-a născut la 7 noiembrie 1911 într-o casă sărmană cu două camere, într-o familie de lăutari cu 16 copii: “Cand am deschis ochii pe lume m-am pomenit într-o căsuţă mică şi săracă, cu două încăperi. Acuma nu mai există… Dar grădina casei mele nu am să o pot uita niciodată. Avea gard de jur-împrejur cu stobori împletiţi cu nuiele, iar în gradină aveam o mulţime de trandafiri, nalbe, garoafe, gherghine şi o tufă de liliac. Pot să spun că era, poate, cea mai frumoasă gradină din Bălceşti. ”
La 12 ani cânta deja într-un taraf din Novaci. La 16 ani devine solista principală a tarafului Tică Lătăreţu. Acesta îi devine soţ. Viaţa de familie însă a fost una dureroasă. Cinci copii din şase născuţi îi mor, un singur băiat supravieţuieşte. A avut parte de un bărbat bun pe care l-a iubit până la moarte. A susţinut-o în tot ce făcea şi nu a lăsat-o să dea înapoi. Tragedia vieţii ei este expusă în cântecele ei.
La vârsta de 26 de ani, după 10 ani în care a cântat la petreceri, este invitată la Bucureşti pentru a înregista în Arhiva de popor a Societăţii Compozitorilor Români. In 1946 devine cântăreaţa primei orchestre de muzică populară de stat, care avea să devină mai târziu orchestra “Barbu Lăutaru”. Se spune că Maria Lătăreţu a învăţat să cânte întâi imitând păsările. Viaţa ei devine una plină de spectacole dedicată întru-totul muzicii populare şi publicului drag.
Scena era altarul vieţii sale. Avea un respect deosebit pentru oamenii pe care îi încânta cu muzica ei. Cine nu cunoaşte măcar una dintre celebrele ei melodii? Îşi scria singură versurile, a învăţat să scrie singură la o vârstă destul de înaintată. N-a avut vreo şcoală de muzică, dar a avut şcoala vieţii, o viaţă plină de durere,şi a mai avut în sânge darul Dumnezeiesc al unui glas inconfundabil. Maria a adunat în cântecele sale frumuseţea, bucuriile şi dorurile plaiurilor olteneşti. A murit pe scenă, la vârsta de 61 de ani. Inima ei a încetat să bată cand încă nu încetaseră aplauzele şi ovaţiile publicului. Era 28 septembrie 1972, la Căminul Cultural din Româneşti, jud. Botoşani. De la Românesti a fost dusă la Botoşani şi depusă la Teatrul «Mihai Eminescu», unde tot oraşul s-a perindat la catafalc şi a depus flori…A fost înmormântată în Bucureşti,la cimitirul Sfânta Vineri.
Talentul şi dăruirea ei străbat generaţii, amintirea ei nu va muri odată cu noi, cântecele ei vor dăinui peste generaţii, până când se v-a găsi cineva să păstreze cum ar trebui memoria ei… Citeam un comentariu pe Net şi cineva scria că ar trebui introdusă în manualele de muzică…
Casa memorială din Bălceşti a fost construită în urma cu câţiva ani de membrii Asociaţiei ,,Maria Lătăreţu”, cu sprijinul norei cântăreţei, Ioana Lătăreţu. Primăria comunei Bumbeşti-Bengeşti nu dispunea de fondurile neceasare pentru funcţionarea în condiţii normale a casei în care se găseau multe obiecte care au aparţinut renumitei cântăreţe. Casa nu era nici măcar branşată la reţeaua de alimentare cu energie electrică. Construcţia a fost afectată de trecerea timpului, degradându-se parţial.Implicarea Consiliului Judeţean Gorj şi a Muzeului din Târgu Jiu a readus casa muzeu în circuitul turistic. Lăcaşul muzeal adăposteşte majoritatea obiectelor care au aparţinut artistei, lucruri
păstrate de familie timp de 34 de ani într-un apartament din Bucureşti.Din 2006 Maria Lătăreţu s-a întors acasă…
http://ro.wikipedia.org/wiki/Maria_L%C4%83t%C4%83re%C8%9Bu
http://www.formula-as.ro/2011/981/eveniment-17/centenar-maria-lataretu-14064
http://www.judetulgorj.info/despre-gorj/istorie/personalitati-gorj/68-maria-lataretu.html
