Ascunde-mă în gândul tău, iubite!
Ascunde-mă în gândul tău, iubite
Culege-mă din freamătul pădurii
Sărută-mi cerul frunţii obosite
Şi poposeşte lin, în colţul gurii…
Nu-mi lăsa urme de pelin pe buze
Ci dă-mi aroma fragilor de munte
Veşnic pribeag prin ruginiu de frunze
Opreşte-te pe tâmplele-mi cărunte.
Ascunde-mă de vuietul sălbatic
Al vântului ce-mi biciuie azi visul
Rămas în colţu-acela, singuratic,
Şi ocolind cu-nverşunare-abisul…
Acoperă-mă cu iubirea-ţi lină
Dă-mi veşnicia clipelor vrăjite
Învăluie-mă-n în unda de lumină
Şi-ascunde-mă în gândul tău, iubite…
O torţă printre astre
Mi-e drag drumeagul către tine
Când zăbovesc la sânul lunii
Şi uit că-i toamnă aspră afară
Simţind mereu nestinşi tăciunii.
De dragoste-mi descântă cerul
Şi-o torţă vie printre astre
Străpunge drumul nesfârşirii
Arzând tristeţile-mi albastre
Nuntite-s cu alai de stele
Noian de-mbrăţişări divine
Pe fruntea ta aştern sărutul
Vestalei rătăcite-n mine…
În trena toamnei mele
Tăcerea nopţii-albastre cu împletiri de vise
Stindarde arborate pe-aceleaşi metereze
Cetăţi de suflet triste cu porţile închise
De lacrimi îngheţate sub gene încă treze.
Fărâme de speranţă, de brumă-ncărunţite
Melancolie-ascunsă în tremurul de frunze
Onorurile toamnei, de vremuri ruginite
Într-un pocal de ceară atins uşor de buze.
Privesc înmărmurită spectacolul nocturn
Îmbrăţişări de stele, sclipiri de lună plină
Învăluiri de suflet ascunse-n vechiul turn
De unde, lin, răzbate o rază de lumină.
Lucesc pe ramuri goale şi triste, răvăşite
Muguri de doruri, urme de suflete rebele
Fiorduri reci şi-atâtea trăiri nemărginite
Şi-un licăr de iubire în trena toamnei mele…
Comments are closed.