stefan-lupu2

stefan-lupu2Născut pe 8 mai 1985 la Sfântu Gheorghe, jud. Covasna;
Absolvent al Facultăţii de Teatru şi Televiziune, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj Napoca;
A debutat pe scena Teatrului Andrei Mureşan din Sf. Gheorghe;
Spectacole în care joacă la Teatrul Mic:

2008 – Ferdinand – Furtuna de William Shakespeare, regia Cătălina Buzoianu
2008 – Tânăr, Gudiil – Colonia îngerilor de Ştefan Caraman, regia Nona Ciobanu
2008 – nu-i nimic. regia, conceptul şi coregrafia Attila Bordás

2009 – Chips – Doamna noastră din Pascagoula de Tennesse Williams, regia Florin Fătulescu
2010 – Google ţara mea! de Mihaela Michailov, regia Alexandra Badea
2010 – Prohor, Catâr, Chelner, Bărbat fără cap – Mantia de stele de Milorad Pavić, regia Nona Ciobanu
2010 – Crazy Stories in the City, un spectacol de Arcadie Rusu

2010 – Eddie, Ben Clark – Băieţii de aur de Neil Simon
2011 -Dan, Hoţul – Zero decibeli de Ioana Păun şi Mona Bozdog, regia Ioana Păun
2011 – Oberon – Visul unei nopţi de vară după William Shakespeare, regia Gelu Colceag

Ştefan, colegi fiind la C.N. „Mihai Viteazul” din Sf. Gheorghe, jud. Covasna, ne despărţeam în anul 2004 prin examenul de bacalaureat şi ne îndreptam fiecare spre o nouă etapă a vieţii. Ce erai decis să faci la acea vreme şi în ce fel ţi-a schimbat destinul ceea ce ai ales?

Eram hotărât să dau admitere la Facultatea de Teatru, secţia Actorie, încă din clasa a X-a după ce am avut prima experienţă teatrală în piesa lui Plaut „Aulularia”. Îmi era foarte frică şi aveam emoţii mari, dar în acelaşi timp îmi plăcea foarte tare şi simţeam că „ceva” se întâmplă cu mine… Odată intrat la facultate, lucrurile s-au transformat radical din toate punctele de vedere – în bine.

Au existat momente în care ai fost dezamăgit sau ai regretat că ai optat pentru artă? Cine/ce te-a sfătuit/încurajat să mergi spre actorie?

stefan-lupu4Au existat situaţii în care am fost dezamăgit de anumiţi colegi de breaslă şi am regretat că nu am putut să le ofer mai mult, dar nu am fost niciodată dezămagit că am optat pentru artă. Nu ştiu ce mă făceam fără actorie. Decizia am luat-o singur, dar evident am cerut sfaturi actorilor teatrului Andrei Mureşanu din Sfântu Gheorghe – Florin Vidamski şi Fatma Mohamed în special, cărora le mulţumesc sincer.

Ce anume te-a fascinat din lumea teatrului? Cum a început această aventură?

Frenezia, patetismul, poezia, iubirea, plăcerea, nebunia, ridicolul, comicul, penibilul, minciuna, sinceritatea, adevărul, comunicarea, descătuşarea, improvizaţia, spontaneitatea, imaginaţia, conflictul, transformarea… şi lista poate continua. Aventura a început în momentul în care am aflat de un concurs pe care îl organiza Teatrul Mic pentu a angaja 10 actori, 5 fete, 5 băieţi. Concursul s-a desfăşurat pe durata a 3 zile şi au participat aproximativ 450 de candidaţi. Din comisie făceau parte câţiva dintre actorii teatrului, regizoarea Cătălina Buzoianu, care urma să monteze un spectacol în stagiunea viitoare şi directorul teatrului Florin Calinescu, care urmărea să întregească trupa cu o generaţie nouă. Imediat după ce am fost angajat am fost distibuit în spectacolul Furtuna de William Shakespeare, regizat de Cătălina Buzoianu, în rolul Ferdinand, acesta fiind debutul meu pe scena Teatrului Mic. De aici încolo a început aventura aventurilor, fiind distribuit în diverse proiecte ale Teatrului Mic şi Foarte Mic, având colaborări şi cu Centrul Naţional al Dansului din Bucureşti. În prezent am 12 spectacole de teatru şi dans în care joc constant.

Care sunt personajele interpretate, în pielea cărora ai putut să intri cel mai uşor? Cu care dintre ele te-ai putea identifica?

Iubesc toate personajele pe care le interpretez. Prima mea provocare a fost rolul lui Ferdinand din Furtuna, unde cred ca am făcut o muncă cel puţin corectă faţă de mine. M-am putut identifica destul de uşor cu acest personaj, pentru că este apropiat de vârsta şi caracterul meu, regăsindu-mă în multe dintre situaţiile propuse de autor şi de regizor.
Povestea lui Prâslea cel Voinic este una dintre poveştile „dansate” în spectacolul Crazy Stories in The City, personajul potrivindu-mi-se ca o „mănuşă”, după părerea apropiaţilor.
Un alt personaj cu care am reuşit să mă identific în cele din urmă este Oberon din Visul unei nopţi de vară de William Shakespeare. Prin multă muncă, documentare, implicare şi cu ajutorul unor colegi, am reuşit să dezvolt acest personaj al lumii feerice, umanizându-l şi, în acelaşi timp, păstrându-i fantezia şi plăcerea lui de a se juca cu sentimentele şi visele oamenilor.

Cum este să fii pe aceeşi scenă cu nume consacrate ale teatrului românesc?

În momentul în care urci pe scenă alături de alţi actori,  aproape că nu mai ţii cont de nume, ci  de omul din faţa ta, eşti concentrat pe ce ai de făcut de fapt. Abia după spectacol te detaşezi de rol şi conştientizezi alături de cine ai interpretat… este un sentiment extrem de plăcut să împarţi scena cu actori ca Valeria Seciu, Mitică Popescu, Dan Condurache…

În afară de teatru ai apărut în spoturi publicitare şi un videoclip. Ţi-ar plăcea să joci şi în filme?

Am reuşit să filmez în filme de scrut metraj şi în videoclipul piesei “Dream with you” interpretată de Liviu Hodor & Tara. Îmi doresc să joc într-un film de lung metraj şi ştiu, simt că se va întampla, dar toate la timpul lor…

Pe cine ai ca model din actorii români sau străini?

Îmi plac foarte mulţi actori români şi străini – Daniel Day-Lewis, Gary Oldman sau Charlie Chaplin…

Ai putea defini cărui gen teatral aparţii? Ce roluri ţi se potrivesc cel mai bine?

stefan-lupu6Lucrările de licenţă şi disertaţie le-am susţinut atât practic cât şi teoretic pe Commedia dell’ Arte, o zonă în care mă simt foarte bine şi care m-a ajutat să îmi dezvolt plastica corporală. În paralel, am studiat în anul I de mesterat actoria de film, dezvoltând în acelaşi timp şi zona teatrului realist, psihologic care îmi place foarte mult. Nu pot spune că prefer o direcţie sau alta, consider că am nevoie de toate şi din fiecare pot învăţa pentru a deveni un actor complet.

Mai vin românii astăzi la teatru?

Vin. Există mulţi iubitori de teatru, indiferent de vârstă, cel puţin în Bucureşti. Teatrul este şi va fi o chestiune de gust. Foarte important pentru un spectacol este modul în care îl promovezi, totodată colaborarea dintre actori, regizor, coregraf, scenograf şi nu în ultimul rând corpul tehnic, trebuie sa fie extrem de unită, lucru care se întâmplă destul de rar în teatrele din Romania, din cauza lipsei de comunicare şi profesionalism nu se ajunge la un nivel atât de înalt al producţiilor teatrale.

La ce turnee sau festivaluri participaţi? Te putem vedea şi în spectacolele din ţară?

Următorul festival în cadrul căruia vom participa este Festivalul Naţional de Teatru (FNT) şi vom juca/dansa spectacolul “CRAZY STORIES IN THE CITY”, cu acelaşi spectacol am fost invitaţi la Piatra Neamţ unde vom juca în data de 16 noiembrie în cadrul festivalului organizat de Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ.

Ştefan, îţi dorim mult succes şi de la Teatrul Mic să ajungi în Colecţia Marilor Actori Români!