America, ţara tuturor posibilităţilor, nu încetează să mă surpindă. Plimbându‐mă printr‐un mall din Los Angeles,retina mea a fost „asaltată” de nişte imagini total lipsite de bun simţ, asta cel puţin in opinia mea. Înţeleg că moda nu are limite, dar cred că ar trebui să existe totuşi o barieră etică şi morală care nu ar trebui să fie trecută. Este vorba de aceşti baggy pants sau saggy trousers, care sunt purtaţi în special de cei tineri şi foarte tineri şi care sunt în fapt nişte pantaloni mai lăbărţaţi, dar care se poartă în aşa fel încât să se scoată la vedere chiloţii sau chiar crevasa dintre muşchii fesieri.
Nu ştiu dacă în România s‐a importat această modă, dar sunt sigur că nu va dura mult până când bengoşii baggy pants îşi vor face debutul triumfător şi în spaţiul mioritic, având în vedere că românaşul tinde să copieze şi săemuleze pe cei de peste „baltă” în mai toate domeniile.
Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu această modă am să mă străduiesc să vă descriu o imagine vizuală, printr‐o scurtă prezentare scrisă pentru a fi total edificaţi.
Proprietarul de baggy pants este de regulă un adolescent de sex masculin şi arată cam în felul următor: „Genunchii” pantalonilor sunt undeva la nivelul călcâielor, iar turul pantalonilor este cam în zona genunchilor, astfel încât să iasă la vedere chilotul şi în unele cazuri chiar să se vadă fesele în toată splendoarea lor. Purtătorul de baggy pants este recunoscut după stilul de mers îngenuncheat şi după modul în care îşi ţine mâinile adânc înfipte în buzunare pentru a se accentua vizorul în zona dorsieră. Ca accesorii, aş menţiona că aceşti baggy pants se asortează cu o izmănuţă de marcă cu elasticul la vedere, un tricou ponosit, cu o şapcă purtată într‐o „dungă” şi nişte adidaşi cu şireturile nelegate. Preţul nădragilor este foarte piperat…
Fiind la modă, sare deseori de 200 USD! Iniţial am crezut că aceşti tineri sunt nişte reprezentanţi ai unor firme delenjerie intima, plătiţi să facă reclamă chiloţelului respectiv. Altfel, de ce ar etala „obiectul” în toată splendoarea lui şi cu eticheta de firma la vedere!? Mă întreb şi eu aşa… retoric.
Am aflat că o pereche de izmănuţe confecţionate dintr‐un material stil tricot dungat, dar de marcă… cu semnături de alde Hugo Boss, Calvin Klein, Montana, Channo, Diesel, Metrosexual, Cocksox, Bruno Banani şi multe altele… costă de la 15 dolari până la 100 de dolari perechea. Vă daţiseama ce business înfloritor apare la orizont! Cel mai devaloare element al protectorului fesier este banda deelastic, lată de aproximativ trei degete pe care este imprimată sigla şi însemnele firmei producătoare… Ai textilă „cu nume”, însemnă că eşti băiet cu lovele, sau de
bani gata!
Sincer, nu văd nicio utilitate în acest stil, nu pare deloc confortabil şi look‐ul, în opinia mea de purtător de pantaloni „normali”, mi se pare penibil. Unele oraşe mai conservatoare, aici în USA, au luat măsuri împotriva acestei mode care sfidează orice bun simţ şi au emis ordonanţe care interzic această „etalare” a chilotului/feselor, imagine, chipurile, care se vrea cool. Probabil am rămas în urmă cu modernismul avangardist şi am devenit demodat, dar în opinia mea este o linie fină între ridicol şi bun simţ, care, din păcate, adeseori este ştearsă şi trecută cu nonşalanţa de cei care sunt în fashion business.
Îmi pun întrebarea… pe când o modă a maieurilor cu coate şi a pantofilor cu tocul în faţă?
