Am așteptat-o cu înfrigurare, ne-am tot întrebat: “Se organizează, ce face Consulul?” cu toate că știam precis că totul merge conform așteptărilor, știam că dl. Consul General al României, prof. dr. Lucian Leuștean, a obţinut deja aprobările necesare, cu toate că trimisesem contribuţia necesară pentru ridicarea acestei sărbătorii la nivelul obișnuit la Chicago: excelent, de fiecare dată! Dar…evenimentele plăcute sunt asteptate întotdeuna cu nerăbdare, timpul trece întotdeuna prea încet și apoi ce este mai plăcut decât să primești asigurarea “Nici-o grijă, desigur, vineri seara[1]!”
Şi iată că acest “vineri seara” a sosit: ne-am îmbrăcat festiv, ne-am suit în mașină și am pornit la drum în orașul acesta imens, declarat de curând drept al doilea oraș din SUA și al șaselea din lume conform Global Cities Index[2]. Trepidaţia caracteristică se făce simţită prin viteza mult prea mică cu care înaintăm dar noi îi intuim și personalitatea copleșitoare care te face să te simţi mândru și să duci mesajul “Eu sunt din Chicago!” în toată lumea! Da, Chicago…are o personalitate proprie, puternică, de necontestat și de neconfundat care-și pune amprenta asupra tuturor celor care vin să trăiască aici; Chicago joacă un rol preponederent în viaţa politică, economică și culturală americană, rol pe care îl percepi imediat după ce cobori din avion în cel mai mare aeroport din lume sau te dai jos din tren în cel mai mare centru feroviar din SUA.
Noi? Suntem o mână de oameni veniţi din România și stabiliţi aici, unii de decenii, alţii de mai curând dar toţi mânaţi de o dorinţă: în amalgamul multinaţional care este Chicago, să desemnăm un loc bine precizat pentru comunitatea românească, una dintre cele nu mai puţin de 160 de comunităţi înregistrate! Nu suntem decât vre-o 100.000 de oameni într-o mare care cuprinde 6 milioane numai în oraș, dar prezenţa noastră se face simţită. Cel ma tânăr membru a fost născut în urmă cu o oră, cel mai în vârstă – o bunicuţă de 100 de ani și trei luni – a trecut în nefiinţă în urmă cu 4 luni de zile și alţii se oferă deja să fie recunoscuţi drept decan de vârstă. Din această mână de oameni fac parte și cei veniţi de curând dar si acea membră a Academiei Naţionale de Inginerie – prof. dr. Rodica Bărănescu – care a marcat decisiv dezvoltarea SUA în domeniul ei de activitate. Între aceste extreme, trăiesc în bună pace și într-o strânsă comunitate reprezentanţi ai tuturor profesiilor existente și în România: structura socială a disaporei este o oglindă a structurii societăţii românești. Întâlnirea de Ziua Naţională este un bun prilej de a ne bucura că suntem împreună, de a cunoaște pe cei veniţi de curând, de a afla de succesele celor care au reușit “să pună piciorul” pe acest pământ și să sărbătorim pe cei care au venit mai de mult și și-au adus din plin contribuţia la dezvoltarea comunităţii române din Chicago. “Mâna de oameni”este… deschisă: unii vin, alţii pleacă, unii contribuie cumva la cementarea acestui sentiment de “noi”, alţii nu, unii vin la sărbătorirea în comun a zilei de 1 decembrie, alţii petrec această zi memorabilă în cadrul familiei…dar comunitatea există, se tranformă, evoluează și trăiește într-o schimbare permanentă, un semnal de necontestat al unei vitalităţi debordante.
În cuvântarea festivă dl. Consul General – între timp dânsul a fost întegrat complect în comunitate: el este de mult unul dintre “ai noștri”! – ne delectează cu o relatarea amănunţită a evenimentelor istorice care au precedat și care au urmat evenimentul de la 1 Decembrie 1918. Cu pasiunea unui istoric – dânsul este un istoric! – dar și cu dexteritatea unui chirurg ne aduce în amintire evenimentele extrem de dificile care au dus la extinderea graniţelor României la situaţia de astăzi: cu toate că au trecut numai 93 de ani de atunci, valurile istoriei Europa in secolului XX au șters din amintire multe pagini glorioase ale diplomaţiei și ale
faptelor de arme românești. A fost o delectare să-i ascultăm vorba molcomă de moldovean înţelept, reprezentantul Patriei pe acest tărâm american.
Din partea comunităţii române îi răspunde Tavi: Octavian Cojan, liderul de necontestat și de nu mai puţin de 30 de ani ai celor de aici și președintele Illinois Romanian-American Association. În urmă cu câteva zile i-am sărbătorit cei 75 de ani pe care-i are, dar pe care…nu i-i dai! Acum, seara, a apărut de undeva din mijlocul celorlalţi, ca întotdeuna modest, ca întotdeuna reţinut: aproape că nu-l observi în mulţimea de oameni din sală! Dar…când începe să vorbească se poate recunoaște imediat un gigant printre semenii lui, unul a cărui vorbă are greutate, a cărui fiecare vorbă este susţinută de o realizare din trecut sau este o promisiune de viitor pe care o va realiza cu siguranţă. Pentru scurt timp mă încearcă un sentiment de dezamăgire fiindcă și de data aceasta a lăsat acasă Ordinul pentru Merit în clasa Comandor, decernat lui de președintele IIliescu pentru o formidabilă realizare politică din anul 2004: a mobilizat diaspora română, a co-organizat “România pentru NATO” și a contribuit decisiv la înlăturarea ultimelor obstacole în cale intrării României în aceasta organizaţie! “Tavi – i-am spus de nenumărate ori – fă fapte bune și vorbește despre ele!”…dar el a continuat neabătut drumul lui de timișorean cu foarte mult bun simţ, cu o tărie de caracter care nu s-a lăsat înfrântă de nici-una dintre greutăţile prin care a trecut în viaţă. Mulţi dintre cei prezenţi în sală au primit ajutorul lui dezinteresat atunci când au făcut primii pași în Chicago. Dintre ceilalţi, nu este nici-unul care să nu fi asistat la vre-unul dintre spectacolele organizate de el, cu participarea artiștilor din România, nu este nici unul care să nu fi venit la vreuna dintre nenumărate-le manifestări dedicate României, timp de mai bine de 30 de ani… Când ai nevoie de ceva: Tavi!Aplauzele calde la sfârșitul cuvântării îl răsplătesc pentru această viaţă dedicată comunităţii române.
Îl caut din ochi și pe celălalt stâlp al comunităţii, un strâns colaborator al lui Tavi, pe dl. Vasile Bouleanu, și-l găsesc stând la o masă, la fel de modest dar la fel de constient de serviciile imense aduse acestei mâini de oameni, de români din Midwest: și dânsul este un purtător al Ordinului pentru Merit! I-am admirat adesea, când apar amândoi în vre-o situaţie delicată sau în cursul unui meeting important, în care părerile sunt divergente și spiritele se încing: în cel mai scurt timp ordinea este instaurată, se discută organizat și la subiect, se ajunge la o concluzie iar aceasta este transformată în fapte! Adevăraţi lideri, de necontestat!
“Balada” lui Ciprian Porumbescu este piesa muzicală care zguduie sufletul oricărui român, oriunde ar fi el și oricât de amărât ar fi…De data aceasta însă eram cu toţii veseli și de aceea interpretarea Florentinei Râmniceanu (vioară), acompaniată la pian de Luciano Laurenţiu ne-a mers drept la inimă. Numai după ce ultimele sunete ale Baladei s-au stins în aplauzele furtunoase ale celor prezenţi, am putut să reflectez puţin asupra contribuţiei diasporei române la extraordinara viaţă culturală din Chicago: Florentina este Prim Concert Maestru al Orchestrei Filamonice din Evanston (o suburbie din Chicago) iar Luciano este directorul corului bisericii catolice Sf.Anton, ambele formaţii de prima clasă. Vineri seara lor li s-a alăturat ing. (de mare succes!!) Aruna Şerbănescu, soprană de mare talent, care a interpretat două piese de George Enescu. Delectându-mă ascultând-o, nu am putut să nu mă gândesc la formidabilul rezervor de talente românești, pe care l-am întâlnit oriunde în lume, prin multele ţări în care am lucrat. Nu am putut să-mi reţin bucuria văzând de fiecare dată că acesta este alimentat în permanenţă de noi generaţii de tineri…și …vrând-nevrând m-am întors către masa la care luaseră loc cei mai tinere participanţi la sărbătoarea Zilei României: am recunoscut o pe dna. Diana Dumitru, una dintre acelea care deja a preluat tradiţia comunităţii românești din Chicago și o duc mai departe: dânsa activitatea Romanian Cultural Exchange. Vom auzi încă multe despre această organizaţie, să sperăm…cât mai curând!
La o sărbătoare românească nu pot să lipsească …sarmalele! Anul acesta sarmalele au fost oferite de biserica “Adormirea Maicii Domnului” si…trebuie să confirm că…colectivul din jurul bisericii urmează cu mult succes tradiţia excelentă a manifestărilor românești din Chicago: sarmalele au fost extraordinare!. Şi pe urmă vinul…unul alb de Jidvei și unul roșu de Mehedinţi…procurate special din grija domnului Consul! Formidabile!
Vin de Mehedinţi? Pun pariu că n-aţi știut că în Mehedinţi se face vin: înainte de război, acesta a fost rezervat regilor României, după aceia conducătorilor “iubiţi”…Acum…se găsește și …la sărbătoarea Zilei Naţionale a României în…Chicago!! Mulţumim, domnule Consul General!
Orice petrecere continuă cu dans și aici Ion Vătășoiu este în elementul său: el este unul dintre interpreţii de muzică ușoară de foarte mare sensibilitate care ne-a delectat întotdeuna cu o vastă selecţie de melodii nemuritoare, începând cu cele ale Mariei Tănase și terminând cu cântăreţi contemporani…Muzica lui a fost atât de antrenantă încât…până și unul dintre participanţi, despre care tocmai aflasem că fusese operat de stomac în urma cu trei săptămâni, n-a mai putut rezista tentaţiei și – împreună cu fermecătoarea lui soţie, Raluca – ne-a oferit o demonstraţie de dans modern uluitoare…În treacăt fie vorba: acesta este prof. dr. Dan Nicolae, unul dintre marii specialiști mondiali în tratamentul statistic al informaţiei genetice…Data viitoare când o să mergeţi la farmacie să cumpăraţi aspirină, unul dintre viitorii colaboratori ai dânsului o să vă facă o analiză și o să vă ofere aspirina cu componentele a, b, c, și d…care…ptr. dvs. personal…are efectul cel mai favorabil! Dar…să nu i-o daţi și copilului dvs., fiindcă pentru acesta aspirina cu componentele a1, b1, c1 și d1 va fi de recomandat…Aceasta este medicina viitorului pe care o creează acum dr. Dan Nicolae, un membru al diasporei române din Chicago!!
Minţi creatoare…de asta nu este lipsă aici: operele pictorului Alexandru Darida împodobesc casele multor români și americani dar și foaierele marilor întreprinderi cu sediul în Chicago; gravurile si fotografiile artistice ale lui Costică Cobârzan sunt cunoscute și înfrumuseţează paginile ziarelor și căminele românilor; lecţiile de dans popular românesc oferite de dr. med. Ana Maria Soleanicov întrunesc întodeuna un mare număr de interesaţi și renvie aici, pe malul râului Chicago, tradiţia jocului popular de la Codlea, de unde a venit dânsa…
Aș mai continua cu multă plăcere lista a celor care au ţinut neapărat și ne-au făcut bucuria să fie prezenţi și să sărbătorească Ziua România, dar… redactorul șef mi-a limitat spaţiul dedicat acestui eveniment și eu l-am epuizat deja! Îmi cer scuze de la toţi aceia pe care nu am putut să-i pomenesc aici, dar care au participat cu entuziasm și cu dedicaţie la această minunată sărbătoare.
Dar…nici-o grija! Deja ne pregătim pentru sărbătoarea de la anul viitor!
[1] Din motive practice, Ziua României a fost sărbătorită vineri 02.12.
[2] Global Cities Index a fost introdus de compania de consultanţa A.T.Kearney în 2008 pentru a măsura influenţa globală a unei concentrări urbane. Indexul consideră următorii parametri: angajamentul politic, experienţa culturală, schimbul de informaţii, capitalul uman și activitatea de afaceri. Pe primele cinci locuri au fost clasate orașele New York, Londra, Tokyo, Paris și Hong Kong. Pentru mai multe detalii vezi și National Geographic, Decembrie 2011.