Trecem grăbiţi prin timp parcă mânaţi de un zor neînţeles. Tot mai strâmtorat este cuprisul timpului faţă de necuprinsul imperiului uman al fiecăruia din noi. Ritmul alert în care trăim ne-a luat în vârtejul lui. Parcă ieri era când scriam rânduri pe aceeaşi temă, gânduri la cumpăna anilor, cu un an, doi, trei în urmă, ani pe care îi simţim ca spulberaţi de nici nu mai ne amintim de ei. Trec zilele în goană nebună, dar se opresc parcă înaintea încheierii unui an ca să se uite puţin înapoi, cu puţin înainte de a-şi plia ultima filă din calendar şi de a da ştafeta anului care vine pentru a ne pune o întrebare, tot în zorul vremurilor trăite, căci lumea acum nu mai e cea pe care o ştiam noi mai demult: „Ei, cum ţi se pare că a fost anul acesta şi ce ţi-ai mai dori de la cel care urmează?”.
In ceea ce mă priveşte personal, cumpănesc şi zic: între dorinţele exprimate acum un an şi împlinirea lor, traista pare să fie mai încărcată faţă de alţi ani, mulţumită Celui de Sus. Puterea Lui s-a văzut în câteva probleme de sănătate pe care le vedeam cauze pierdute. Ca o compensare pentru problemele precare de sănătate, au fost cateva împliniri pe planul preocupărilor pentru scris, pe măsura puterilor mele. Imi dorisem să mai tiparesc o carte izvorâtă din luminişurile sufletului şi gândurilor mele şi „Luminişuri” au apărut sub îngrijirea editoarei Elena Rodica Lupu la Bucureşti unde i s-a făcut dublă lansare, prima organizată de Liga Scriitorilor Români şi a doua lansare de către Academia Dacoromână de la care am primit şi o onorabilă Diplomă de Excelenţă. Am primit cuvinte de caldă apreciere pentru carte, iar dacă sunt şi altfel de păreri, m-am împăcat cu gândul că diferenţele între oameni formează minunăţiile lumii lui Dumnezeu. Au apărut anul acesta doua dicţionare ale scriitorilor români în care figurez şi eu, deasemenea, sunt prezentă şi într-o Antologie de poezie şi proză scoasă prin sârguinţa directorului revistei „Starpress Internaţional”, Ligya Diaconescu, precum şi în alte două Antologii şi un alt dictionar care sunt acum sub tipar, în care va apare şi numele meu. Tot în anul acesta am atins cel mai mare număr de scrieri publicate în numeroase reviste online sau pe suport de hârtie publicate în lumea întreagă. De asemenea am avut mai multe scrieri publicate în volumele altor scriitori şi mai multe referinte despre scrierile mele. Astfel, îmi iau rămas bun de la acest an cu mulţumire pentru că a fost rodnic.
Mi-am mai dorit anul trecut ca cele două ţări de suflet, România şi Canada să prospere şi oamenii să-şi găsească împlinirea rostului lor pe acest pământ. In România nu au mai fost tulburările din anul anterior, dar s-au simţit destul de dureros urmările pentru cei aflaţi la limita existenţei şi totuşi speranţa nu i-a părăsit pe oameni. Canada s-a ţinit mai bine, ţinând cont de criza care a cuprins lumea întreagă şi care, oricum a ciupit ceva din traiul nostru de până acum.
Pentru anul ce urmează doresc să fie bine în lume, Canada şi România să prospere, iar mie să-mi dea puterea şi priceperea de a croi haine gândurilor şi trăirilor mele ca să le scot în lume sub formă de scrieri. Doresc tuturor oamenilor din lume prosperitate, sănatate şi împinirea dorinţelor de bine, la care adaug un plus de afecţiune şi de mulţumire celor care s-au aplecat asupra rândurilor aşternute de mine.
LA MULŢI ANI CU SĂNĂTATE!
