Ca să nu rămână, ca Goe, repetentă şi anul acesta în clasamente europene, România a prins în ultimele zile ale lui decembrie 2011 un loc fruntaş, pe bune, la ceva: Bucureştiul e al doilea oraş cel mai cool din Europa. Asta e esenţa! Altfel, sunt mai multe de dezvoltat. Începând cu ce înseamnă cool. Pentru un dicţionar român-francez din 1965, doar rece, răcoare şi tot ce mai poate ieşi de aici. Pentru „iniţiaţi”, un fel estetic de a privi şi a trăi viaţa, de la Aristotel şi Shakespeare până la Brecht, familia Simpson şi tinerii şi neliniştiţii de pretutindeni. Surâsul Mona Lisei şi cel al statuilor yoruba răspândesc un cool aristocratic. Pe înţelesul tuturor, cool e că atunci când intri într-un magazin de haine şi alegi ce-ţi place cel mai mult: articolul cu pricina e cool.
Scurt fiind, cuvântul a devenit şi interjecţie: Cool! Noi românii am putea zice şi altfel, pe limba noastră: Ca lumea! Marfă! Ce ne trebe! (dar ca să socializăm globalizant cu toţii, îi zicem, pe continent şi în lume, pe englezeşte: Cool!).
Apoi: din punctul de vedere al cui e făcut topul: gulere albe, turişti, pensionari, cupluri tinere cu copil mic etc.? Nici vorbă, e din pdv-ul tinerilor de toate vârstele ce vor să se simtă agreabil.
În sfârşit: care e metodologia pentru întocmirea listei, de ce s-a ţinut seama. De 11 variabile, de tipul cât costă o halbă de bere, care e proporţia de studenţi în populaţia totală, cât costă şi cum merge noaptea transportul în comun, cum e cu canabisul la purtător/consumator, are de ce să-ţi fie frică noaptea pe stradă, preţul chiriei unui apartament, sunt locuri şic de distracţie etc.
La un asemenea clasament, în faţă stau capitalele est-europene, bătrânele doamne Berlin, Londra, Paris, Viena, mai de la mijloc în jos, iar la urma urmei mohorâtele metropole nordice. Clasamentul, întocmit de revistă „Slate”, ierarhizează 26 de capitale europene. Moscova, Belgradul, Kievul şi Chişinăul n-au reuşit să treacă de selecţie (ori n-au fost luate în seamă). Primele zece clasate ar fi, în ordine, Lisabona, Bucureşti, Praga, Vilnius, Varşovia, Tallin, Budapesta, Sofia, Madrid, Berlin.
Operatorii noştri de turism, hotelierii, barmanii, cameristele şi domnişoarele de companie ar trebui să prindă curaj cu un asemenea loc onorabil în ierarhie, dar şi noi toţi ceilalţi ar trebui să ne bucurăm că viaţa e frumoasă la Bucureşti. (Cui îi arde doar să se bucure de viaţă şi are cu ce.) Dar cât de uşoară sau de grea e viaţa aborigenilor din oraşele europene, asta e altceva, din alt film, în alte clasamente. Oricum, prietenul meu, cărturarul român din Bremen (Prof.Dr. Viorel Roman n.r.), n-a mai fost iarna aceasta să gândească şi să se relaxeze la Bangkok. A preferat Bucureştiul şi chiar şi-a prelungit aici sejurul. Atenţie: a luat decizia înainte de a fi apărut clasamentul de mai sus.
