Background-ul
“Fotbalistul Mihăiţă Neşu, legitimat la clubul olandez de primă divizie FC Utrecht, s-a accidentat, în data de 10 mai 2011, la coloană în urma unei ciocniri cu coechipierul său Alje Schut. A fost transportat de urgenţă la spital, unde i s-a descoperit o vertebră cervicală fracturată. El a fost supus unei intervenţii chirurgicale de 5 ore, în care i-a fost refăcută vertebra fracturată din zona cervicală, însă o parte a corpului său a rămas paralizată”. Aşa sună, sec, background-ul oricărei ştiri de agenţie de presă referitoare la fostul fundaş al Stelei şi al echipei Naţionale. Un sportiv de primă clasă a cărui viaţă se cuantifica în sprinturi pe flancul stâng al echipei sale, în mii de kilometri alergaţi şi sute de kilograme ridicate la sala de forţă s-a trezit paralizat, imobilizat într-un sofisticat scaun cu rotile. Un sportiv inimos şi, mai presus de toate, curajos, care nu s-a ferit niciodată de o contră dură şi pe care nimeni nu şi-l aminteşte să fi ezitat vreo clipă să intre cu capul înainte chiar dacă adversarul venea cu piciorul spre minge, s-a trezit, într-o bună zi, în salonul de terapie intensivă al spitalului din Utrecht.
Săptămâni în şir, viaţa i-a atârnat de un fir de aţă după puternica lovitură primită la coloana vertebrală. La început, medicii olandezi erau circumspecţi chiar şi în privinţa faptului că Mihai va mai putea să mai respire singur vreodată. Dar Mihăiţă, cu tenacitatea cu care a impresionat şi în ţară, la Steaua, ani de zile, şi în pretenţiosul fotbal olandez, a infirmat rapid pronosticurile pesimiste. Nu doar că a început să respire singur, ci şi să vorbească, după care, prin toamnă, se putea ajuta deja de mâna dreaptă. În Olanda, unde continuă în prezent procesul de recuperare, e înconjurat în permanenţă de soţie, de părinţi şi de terapeuţi specializaţi în cazuri complicate, precum cel al său. Şi familia, şi clubul, şi oraşul îl susţin necondiţionat. În România, la fel! Milioane de oameni aşteaptă cu înfrigurare un cât de mărunt detaliu despre îmbunătăţirea stării de sănătate a lui Mihai.
Povestea unui tremur
Nimic nu mai e la fel ca înainte în viaţa lui Mihăiţă Neşu. Trebuie să fie, cumva, ca atunci când te reîndrăgosteşti. Uiţi totul, vechile tandreţuri şi alinturi, toată siguranţa şi tot confortul de odinioară, şi o iei, pur şi simplu, de la zero, fără teamă şi fără speranţă. Reînveţi alfabetul iubirii de la capăt şi o lume nouă prinde viaţă, în cuvinte simple, silabisite, din jocul acela, copilăresc de-a dreptul, al vocalelor şi consoanelor. Cam aşa cumva trebuie să fie: aşteptarea ia locul fervorii, iar voluptatea se măsoară de-acum în clipiri întâlnindu-se ca din întâmplare, în atingeri fugare, în gesturile simple de care, dus de val, ai uitat să te mai bucuri. Timpul acela mereu pe fugă se dilată dintr-o dată, ca un uriaş balon de săpun, vesel şi parfumat, dar atât de fragil că-ţi taie respiraţia. Şi atunci, cu respiraţia oprită şi cu ochii pierduţi undeva, în depărtarea unor gânduri, începi, într-o dimineaţă, să simţi ceva ce parcă nu ai mai simţit nicicând. O tresărire, un tremolo uşor, ca zbaterea unui fluturaş în căuşul palmei. Doar că nu simţi asta în căuşul palmei, ci mai sus, pe braţul stâng, în dreptul inimii. Îi chemi pe toţi cei din jur martori! Într-un târziu, fizioterapeutul confirmă miracolul: e zbaterea bicepsului, o uşoară contracţie de muşchiului. Adică speranţa că, într-o bună zi, te vei putea folosi de mâna aceea inertă legată, de luni de zile, de reazemul scaunului cu rotile…
“Am simţit ceva deosebit faţă de starea obişnuită. Într-o dimineaţă, am avut senzaţia că pot să contract puţin ceva la mâna stîngă. Nu mi-am dat seama ce anume se contracta. Am chemat un fizioterapeut. Mi-a spus că e bicepsul. Am chemat un fizioterapeut, apoi încă unul şi încă unul ca să fiu atât de sigur cât se poate. Va dura 3 sau 4 luni pînă cînd sper să o pot muta de pe spătarul scaunului, aşa cum fac acum cu mâna dreaptă. Aşa că mi-am obţinut un nou job. Să-mi contract bicepsul stîng. Oricum altceva n-am de făcut…”, povestea, la începutul acestui an, Mihăiţă Neşu în “Gazeta Sporturilor”. La 8 luni de la tragicul accident de antrenament care i-a pus capăt carierei sportive, Mihăiţă Neşu, fotbalistul român legitimat la FC Utrecht în Olanda, făcea încă un mic pas înainte.
Campionul din scaunul cu rotile
“Acum văd totul din o altă perspectivă, cu o altă scară de valori, mult mai relaxat şi detaşat de stresul care mă înconjura când jucam. De aceea, urările mele pentru 2012 vor fi probabil total altele faţă de cele ale unui om normal, sau poate că nu… (…) Tuturor vă urez multă sănătate, lucru care ocupă primul loc în mintea mea ca importanţă din 10 mai 2011. Şi doi, fiţi mereu alături de cei dragi şi oferiţi-le necondiţionat dragostea şi suportul dumneavoastră”, spunea Mihai Neşu în „Prosport”, la început de an, rugat să facă o urare pentru sportul românesc şi pentru sportivii românii pentru 2012.
Într-adevăr, perspectiva şi priorităţile lui Mihăiţă Neşu sunt altele acum, la mai bine de jumătate de an de la fatidicul accident de antrenament. La mijlocul lui februarie, la doar câteva zile după ce împlinise 29 de ani, Mihai Neşu a fost, la Utrecht, amfitrionului galei de lansare a Fundaţiei care îi poartă numele, fundaţie care se va ocupa de ajutarea copiilor cu handicap locomotor din România. “Rând pe rând apar suprizele: foştii colegi de echipă ai lui Mihai, acum la PSV, Dries Maertens şi Strootman. Fotbalişti de la Tilburg şi Den Haag, apoi portarul Vorm, ajuns acum la Swansea, în prima ligă engleză, şi care a venit special pentru Neşu, fără să-i spună nimic înainte! Reprezentanţii Qatar Foundation, sponsorul Barcelonei, aduc un dar care îl lasă mască pe Mihai: un tricou de la Messi, cu autograful argentinianului! Românul mulţumeşte apoi la microfon, cu voce tremurîndă dar chipul parcă mai senin ca niciodată. După el, un speech al preşedintelui lui FC Utrecht, Wilco van Schaik, care încheie în limba română, stârnind lacrimi în ochii lui Mihai şi Mircea Neşu: “Noi, cei de la FC Utrecht, sîntem bucuroşi să fim prezenţi la această gală în onoarea ta. Bucură-te de această seară împreună cu familia şi prietenii tăi. Vei fi întotdeauna în inima noastră!”, scria trimisul Gazetei Sporturilor la Gala din Olanda.
Imediat după eveniment, clubul FC Utrecht a anunţat pe site-ul său oficial că la gala organizată Fundaţia “Mihai Neşu” s-au strîns 70.000 de euro. Numai din vânzarea biletelor de intrare, cei 200 de invitaţi au plătit 58.000 de euro, din care s-au scăzut cheltuielile de organizare ale evenimentului inaugural al Fundaţiei. Apoi, inclusiv din licitaţii şi donaţii, 12.000 de euro din partea echipei Utrecht, a rezultat suma de 70.000 de euro, bani care vor intra în contul Fundaţiei care are ca scop să ajute persoanele cu dizabilităţi din România. În plus, Federaţia Română de Fotbal va vira în contul fundaţiei încasările pe 3.000 dintre biletele vândută la viitorul meci amical al Naţionalei pe teren propriu, contra selecţionatei statului Uruguay.
“Sper că e începutul unei fundaţii mari. Chiar vreau să concurez cu Fundaţia Cruyff, aşa că am mare nevoie de voi!”, le-a transmis Mihai susţinătorilor săi. Mesajul unui campion. Campionii sunt campioni chiar şi în scaun cu rotile.
Urări pentru Mihăiţă Neşu
Întreaga lume a fotbalului din Olanda şi România – de la antrenori şi conducători de club la foşti colegi şi de la foşti adversari la simpli suporteri – a fost alături de Mihăiţă Neşu cu prilejul împlinirii celor 29 de ani.
Formaţia la care este încă legitimat Mihai Neşu, FC Utrecht, a învins, teren propriu, cu scorul de 3-0, echipa AZ Alkmaar, într-un meci din campionatul Olandei, chiar în ziua în care Mihai Neşu împlinea 29 de ani. Prezent la eveniment, jucătorul român a fost omagiat de întregul stadion. La fel s-a întâmplat şi în România, unde fanii Stelei, la meciul de pe teren propriu cu Twente Enschede, din prima manşă a 16-imilor de finală ale Ligii Europa, au scris numele lui Neşu folosind cartoane galbene la peluza Arenei Naţionale, iar chipul jucătorului a fost realizat din cartoane albe. De asemenea, înainte de începerea jocului, tot stadionul a scandat numele lui Neşu. Fanii stelişti au afişat şi un banner cu mesajul: “Luctor et Emergo” (“Lupt şi mă ridic la suprafaţă”).
La finalul partidei, oamenii din anturajul fostei echipe a lui Mihăiţă din România s-au grăbit să îi adreseze urări de sănătate şi “La mulţi ani!”. ” Să-ţi dea Dumnezeu sănătate şi alături de cei care te iubesc să mergi mai departe învingând şi continuând lupta, să fii ca de obicei un exemplu pentru ceilalţi”, i-a transmis Valeriu Argăseală, preşedintele FC Steaua. “La mulţi ani, Mihăiţă! Să dea Dumnezeu să nu-ţi pierzi niciodată puterea ta de a lupta. Eşti un exemplu pentru noi”, a fost mesajul lui Narcis Răducan, directorul sportiv al Stelei, în vreme ce mijlocaşul Andrei Prepeliţă a declarat că Mihai este “un model pentru noi toţi”. “La mulţi ani, multă sănătate şi sa dea Dumnezeu ca într-o zi să fim din nou adversari pe terenul de fotbal”, a venit mesajul optimist al lui Florin Gardoş.
