“Decolarea”, o producţie Româniafilm 1971, în rolurile principale avându-i pe Emil Hossu (pilotul Paul Bentu) și Liviu Ciulei (comandantul Barcan) a adunat publicul român în sala ICRNY pe 17 februarie 2012. Cinematografia românească a pierdut, în decurs de doar câteva luni, două personalități care au cizelat si au influentat filmul românesc de-a lungul ultimilor 40 de ani: Emil Hossu și Liviu Ciulei, chiar cei doi protagonişti ai peliculei. În această seară cluturală, regizorul Timotei Ursu ar fi trebuit să fie acompaniat de bunul său prieten, actorul Emil Hossu. Inima actorului a cedat însă, chiar pe scena teatrului Nottara, în timpul repetitiilor pentru piesa “Aniversarea” în care juca alãturi de soţia sa, Catrinel Dumitrescu. Astfel, această seară, în care publicul român din New York s-a strâns pentru celebrarea unui film “antologic” cum l-a numit criticul M.N. Rusu, a fost şi un moment nostalgic, in memoriam Emil Hossu și Liviu Ciulei.
Regizorul Timotei Ursu a făcut o scurtă introducere acestui film puțin rulat în România datorită mesajelor subtile împortiva sistemului communist din acea perioadă. Filmul a fost prezentat în Decembrie 2011 la Cluj, la cinematograful Florin Piersic. Acum 40 de ani această peliculă era considerată ca parte a noului val al cinematografiei româneşti. Este filmul de debut al regizorului Timotei Ursu, filmările începând, paradoxal, chiar în ziua de 17 februarie 1970, exact cu 42 de ani în urmă. După noul val al cinematografiei românești prezentat la Lincoln Center în noiembrie anul trecut, a fost interesant pentru public să vizioneze un film al “noului val” de la începutul anilor 70.
Evenimentul a avut loc la ICRNY si a fost prezentat de Cenaclul Literar Mihai Eminescu din New York.
Criticul literar M.N. Rusu a comentat pe scurt filmul, după proiectare. Dânsul a explicat de ce “Decolarea” este un film antologic: regizorul este un mare prozator, el sintetizând scenaristi ca Nicolae Velea, Teodor Mazilu, sau Horea Pătrașcu care au dat scenarii memorabile cum ar fi “Reconstituirea”. Personajul principal se confruntă cu o problemă exsitenţială: căutarea eului într-un sistem totalitar pe care multi dintre noi l-am trăit. Pilotul Paul Bentu devine astfel un simbol al tuturor celor care își căutau identitatea în vremea dictaturii comuniste și care nu înțelegeau de ce nu o găsesc. M.N. Rusu a evidenţiat cât de mult este prezentă ideea libertății pe parcursul filmului, abordată subtil, metaforic, prin dorința continuă a tânărului pilot de a ieși mereu din spațiul cunoscut, comun, si evadarea într-un spatiu universal, redat de zborul cu elicopterul la care tânjea pilotul, zbor îngradit de atâtea reguli, controale si constrângeri, zborul fiind libertatea de care tot poprul român era lipsit. Conflictele subterane dintre generațiile tânărului pilot si a comandantului Barcan, pe langă construirea unei tensiuni continue care tine publicul cu ochii lipiţi de ecran, sunt si o critică subtilă a regimului comunist, a conflictului dintre cetățenii țării și regimul opresiv. Așa cum căpitanul stătea în calea realizării pilotului, regimul communist împiedica realizarea cetăţenilor săi cu aspiratii mari, se opunea ieșirilor din țară, iesirii din sistem. Filmul conține multe simboluri, si M.N. Rusu a discutat pe scurt importanta câtorva dintre ele: în primele scene apar avioane sovietice Tupolev, iar la final, în ultima scenă, elicopterul Alouette franțuzesc își ia zborul, sub pilotajul tânărului pilot Paul, un zbor spre libertate, plătit însă cu sacrificii. Datorita subiectelor abordateşi a criticii subtile prezentă în toate planurile sale, “Decolarea” este, conform lui M.N. Rusu, “un film antologic de la cap la coadă, un film anticanonic și antidogmatic în perioada respectivă”.
Continuând tradiţia evenimentelor culturale de la ICRNY, după vizionare au fost servite bunătăţi româneşti, de data aceasta însă, potrivite ocaziei: vin roşu şi colivă, în memoria celor două personalităţi ale filmului românesc, recent dispărute dintre noi.