Când eram copil, numele Principelui Unirii era pomenit de nenumarate ori în familia mea, de către părinți, ambii profesori universitari la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Povești frumoase în file de istorie mi-au legănat anii de fetiță și adolescentă, nutrindu-mi iubirea de carte și provocându-mi imaginația, călătoare în negura atâtor ani. Tatăl meu a fost și este un orator de mare finețe, dăruit cu harul istorisirii și poreclit de prieteni, mai în glumă, mai în serios, “Ioan -Gură-De-Aur”. Domni și domnițe, ostași și haiduci, voievozi neînfricați și năvălitori aprigi, toți se luau la întrecere cu fictivii Greuceanu, Ileana și Prâslea în basmele de seară. Îmi amintesc cu mult drag de entuziasmul presărat cu pur românism cu care îmi povestea tatăl meu, Profesorul de istorie, despre Marea și Mica Unire. Atunci românii atinseseră idealul de neam al oricărui popor, acela de a stapâni împreună, cei “de un cuget și de-o simțire”, o țară “rotundă ca o inimă”, reîntregită și regăsită în fruntariile de odinioară. Mihai Viteazul și Alexandru Ioan Cuza deveniseră pentru mine mai presus de prinții cu plete aurite și idealuri relativ previzibile, erau eroi serioși, adevărați, ai Unirii. Peste mulți ani, în California, bunicul Bitea, cum l-a chemat, cu totul inedit, fetița mea pe tata, îi povestea Theei aceleași basme istorice, pe care ea le asculta cu aceeași fascinație. Copiii noștri, ai celor din diasporă, au nevoie, în lumea multiculturală, de o varietate năucitoare, în care s-au născut, de conștiința apartenenței la izvoare, la rădăcinile adânci ale unei istorii de multe secole, cu multe, multe povești. De aceea, atunci când doamna Ionela Kloes, președinte al octogenarei Societăți Culturale “Viitorul Român” (înființate în 1926), a avut idea unei celebrări a Zilei Unirii Principatelor Române, eu și soțul meu ne-am gândit să adăugăm la sărbătorirea trecutului nuanța de moștenire viitoare, printr-un program artistic susținut de copii ai membrilor comunității românești din sudul Californiei.
Festivitatea, care s-a desfășurat pe 22 ianuarie 2012, în ambianța elegantă, cu savoare “vintage”, the început de secol XX, de la Athletic Club, Los Angeles, a fost onorată de prezența Excelențelor Lor Adrian Vieriță, Ambasador al României la Washington, cu soția și fetița, și Cătălin Ghenea, Consul General al României la Los Angeles, însoțit de soție și băiețel. Sala Mare, the Main Hall, decorată de sărbătoare, cu drapelele României, Statelor Unite și Comunității Europene, era punctată multicolor, cu multă delicatețe, de încântătoarele aranjamente florale ale Mihaelei Căldurescu de la “Diana’s Flowers”. Cei aproximativ 120 de participanți, dintre care, poate, 10 copii, sosiseră din diferite colțuri ale Californiei, precum și din Nevada, Arizona și România. M-am bucurat de revederea atâtor prieteni dragi, completată de cunoștința cu mulți viitori prieteni.
Seara a fost inaugurată de Virgil Adumitroaie, vicepreședintele “Viitorului Român”, prin cuvântul său de bun-venit, urmat de doamna președinte a Societății, Ionela Kloes, care a adus salutul său și al comitetului de conducere al “Viitorului Român”, amintind diștinșilor oaspeți de evenimentul istoric de la 24 Ianuarie 1859, Mica Unire, cea a Principatelor Române, Moldova și Țara Românească, sub conducerea domnitorului moldovean Alexandru Ioan Cuza. A mai amintit doamna Kloes și de o altă sărbătoare de ianuarie, nașterea poetului nostru nepereche, Mihai Eminescu, pe 15 ale lunii. În discursul său, domnul Ambasador Adrian Vieriță a ținut să mulțumească, întâi de toate, Societății “Viitorul Român”, gazda manifestării, pentru efortul de a menține viu spiritul românesc în sudul Californiei, și, mai apoi, tuturor românilor din diasporă, pentru atașamentul față de valorile naționale și implicarea constantă, chiar de peste ocean, în “viața cetății”, un alt fel de unire spirituală, “în cuget și simțire”, cu România noastră și cu Europa. A mai adus domnia sa și salutul Președintelui României, amintind și de vizita domniei sale la UCLA, unde s-a întâlnit cu studenți români din Los Angeles.
Ca Director Cultural al “Viitorului Român”, mi-a revenit plăcutul rol de organizatoare și prezentatoare a programului artistic, deschis de corul bărbătesc al Bisericii Baptiste “Bethania-La Mirada”, urmat de aportul a patru copii, care ne-au bucurat cu talentul, naturalețea și drăgălășenia lor: virtuozii pianiști Adrian Arimie (11 ani), Irina Arimie (15 ani), Théa Adumitroaie (10 ani), precum și Vivian Bălașu (aproape 11 ani), cu o încântătoare interpretare, în dulcele grai moldovenesc, a unei legende despre “Cuza-Vodă și turcii”. “Finis coronat opus”, spuneau latinii, astfel că finalul unei reușite serate de sărbătoare a trecutului românilor și de speranță a viitorului nu putea să-i încununeze mesajul decât pe slove eminesciene: actorul Tudor Petruț ne-a delectat cu un colaj personalizat de versuri ale poeziilor “Din străinătate” și “Scrisoarea III”, într-o interpretare de profunzime și umor subtil. În completarea atmosferei unei după-amiezi de mare clasă au venit meniul savuros și muzica antrenantă și variată, selectată de DJ Ștefan.
Unirea Mică, celebrată cu aplomb de “Viitorul Român” și invitații săi pe 22 ianuarie 2012, se înscria astfel ca o firească completare a ciclului sărbătoririi întregirii neamului românesc. Parcă dându-și mâna peste Milcov, lunile decembrie și ianuarie marchează fiecare câte o Unire a Românilor. Pe 29 noiembrie 2011, Consulatul General al României din Los Angeles, în colaborare cu Societatea Culturală “Viitorul Român”, organizaseră, la “Catalina Bar and Grill Jazz Club” din Hollywood, un dineu de gală în onoarea Zilei Naționale a României de la 1 Decembrie. Acea zi istorică amintește de înfăptuirea Unirii Mari, în 1918, la Alba Iulia, unde Mihai Viteazul devenise, cu trei secole în urmă și pentru scurtă vreme, domnul tuturor românilor. Marea Unire de la 1918 era numită de istoricul Florin Constantinescu “cea mai sublimă pagină de istorie națională” și “o necesitate istorică a poporului român”. La selectul club hollywoodian de jazz al Cătălinei Popescu s-au reunit atunci în jur de 300 de persoane, fermecate de un concert clasic de mare măiestrie, oferit de un duo de excepție, pianista Luiza Maria Cloud și violonistul Radu Pieptea. Maestru de ceremonii a fost Tudor Petruț, au vorbit domnul Consul General Cătălin Ghenea, urmat de mesajul doamnei Lourdes Saab, Director de Protocol la Los Angeles County. S-au primit diplome în onoarea Zilei Naționale a României din partea primarului orașului Los Angeles, Antonio Villaraigosa, precum și de la Los Angeles County Board of Supervisors. Și de acea dată, atmosfera plăcută a fost întregită de un bufet variat, completat inspirat de incomparabilele bucate românești.
Unire peste ani, unire de cugete și amintiri, unire de neam și aspirații, astfel s-ar putea, poate, caracteriza dezideratul ideii de românitate, ca fapt istoric sau afectiv, ca realitate în țara-mamă sau în lumea diasporelor românești de pretutindeni. “Viitorul Român”, societate de tradiție românească veche de multe decenii, a organizat sărbătoririle Unirilor Mare și Mică în îndepărtata Californie în spiritul generos al trecerii Milcovului de atunci și Atlanticului de acum: unire “în cuget și simțire”, punte peste ani și destine, de dăinuire viitoare.
“Unirea e singura temelie statornică a edificiului viitorului nostru”, îmi povestea cândva tata că ar fi spus Dimitrie C. Brătianu…
