Înverşunaţii duşmani ai romanilor, comuniştii moldovenisti grupaţi în cea mai retrograda formaţiune politică din Europa, Partidul Comunist din Republica Moldova (PCRM) condus de Vladimir Voronin, individul care din fruntea acestei grupări criminale a ordonat provocările, crimele şi înăbuşirea mişcărilor din Chişinău în Aprilie 2009, au început să atace vehement nou înfiinţatul Consiliu al Unirii: „Guvernul Republicii Moldova protejează şi tutelează deschis acele formaţiuni politice care cer unirea Moldovei cu România. De o bunăvoinţă deosebită din partea regimului de guvernare se bucura Consiliul Unirii Republicii Moldova cu România reconstituit zilele trecute. Acest consiliu este compus de nişte umbre caricaturale ale trecutului, responsabile de declanşarea măcelului de pe Nistru, de conflictele interetnice de la începutul anilor 90 şi de promovarea politicii de lichidare a independenţei statului moldovenesc.”
Frică şi disperarea PCRM, care prin Declaraţia oficială a Comitetului sau Central din 2 februarie 2012, legitimizează practic Consiliul Unirii ca fiind principala forţa a societăţii româneşti în acţiunile de promovare ale idealului naţional al reîntregirii. Din acest moment, este evident că forţele antiromâneşti declara război direct şi deschis împotriva romanilor şi năzuinţei lor de a-şi construi un viitor comun într-o singură ţară unită şi puternică.
Mai grav, atitudinea antiromânească şi anti România a PCRM este internaţionalizată în aceeaşi declaraţie a CC al PCRM, prin condamnarea oficială a legăturilor fireşti cu guvernul României pe care le considera acte de trădare:
„Însăşi guvernul moldovenesc, deschis, fără a se ascunde, la 3 martie 2012 va comite încă un act sigur de trădare – va participa la o şedinţă comună cu guvernul României – eveniment care ar reprezenta o înjosire fără precedent pentru oricare stat independent, eveniment care simbolizează deschis nu doar revenirea la politica anilor 90 dar şi la practică trist a lui martie 1918.”
Prin această declaraţie anacronică, PCRM se identifica astăzi ca URMAŞ DIRECT al STALINISMULUI care în 1940, în mod neprovocat dar premeditat, după cum o dovedeşte pactul criminal sovietico-hitlerist din 23 August 1939, Ribbentop-Molotov, a cerut şi a impus prin forţa armelor, în total dispreţ pentru România, cotropirea şi ocuparea Basarabiei, Bucovinei de Nord şi a Ţinutului Herţei.
Este cazul că Preşedintele, Parlamentul şi Guvernul României, să se autosesizeze despre această poziţie antiromânească şi antieuropeana şi să întreprindă toate măsurile care se impun.
Obligaţia morală a partidelor româneşti este de a condamna la rândul lor această ultimă rămăşiţă stalinistă din spaţiul european care prin prezenţa sa instiga la ura etnică şi ameninţă populaţia românească din Basarabia, menţine populaţia dezbinată şi plasează teritoriul de peste Prut la ultimul nivel de dezvoltare din Europa creând o stare de insecuritate regională.
Clasa politica de la Chişinău are datoria să boicoteze şi să condamne oficial PCRM care prin politica să antieuropeana de tip stalinist constituie un potenţial pericol major pentru revenirea la un regim dictatorial având ca urmare izolarea internaţională a Basarabiei şi transformarea sa în „Cuba Europei” aşa cum a declarat însuşi Vladimir Voronin.
De asemeni, Guvernul de la Chişinău trebuie să aibă curajul de a întreprinde o anchetă serioasă pentru a stabili şi a trage la răspundere atât persoanele, până la cel mai înalt nivel al statului, care au ordonat acţiunile în forţă împotriva demonstranţilor din Aprilie 2009 cât şi formaţiunile şi partidele politice care au susţinut necesitatea acelor măsuri represive.
http://mipopescu.wordpress.com
Consilier Onorific al Preşedintelui Comisiei de Politică Externă a Senatului României
Membru al Consiliului Unirii
3 Martie 2012
===============
Aderări la CONSILIUL UNIRII:
http://www.consiliul-unirii.ro/adeziune/
Consiliul Unirii are nevoie de suportul românilor, dar şi de acţiuni ferme, în condiţiile în care au început atacurile disperate din toate părţile împotriva mişcării, semn că panica ajunge să cuprindă forţele antiromâneşti. Tocmai de aceea ca nişte fiare încolţite, aceste forţe retrograde sunt periculoase!
Putem sta acum cu capul în nisip, dar ce vom face când îl vom scoate, cum ne vom mai uita în ochii oamenilor? Indiferent că suntem politicieni sau doar simpli membri ai societăţii civile avem obligaţia, cel puţin morală să facem ceva pentru împlinirea acestui deziderat naţional.
Sper, că organizaţiile romaneşti să-şi deschidă fonduri speciale, acolo unde este posibil, pentru a ajuta activitatea Consiliului Unirii, atât în Basarabia cât şi pentru acţiuni pe lângă organizaţiile internaţionale.
