N-AM CERŞIT VIAŢA
N-am cerşit Viaţa, ea mi-a fost dată
Cu tot adevărul cuvintelor mele,
Nu am râvnit nimănuia vreodată
Locul acela vremelnic din stele!
N-am cerşit Viaţa, poezia, la fel,
Ce mi se spune mă-ncumet şi scriu,
Ştiu cât de mult să m-apropiu de el,
De Soarele sub care cuget: sunt viu!
N-am ştiut niciodată invidia ce-i
Şi am urât dintotdeauna arginţii,
N-am cerşit Viaţa, nici averile ei,
Sărac m-au născut între lacrimi părinţii…
CÂND VINE EA
Când vine Poezia,
Se limpezeşte aerul
În jurul meu
şi cerurile toate
Se deschid,
Până aproape de Dumnezeu.
Dacă vrei
Cu tine să rămână,
De frumuseţea ei neterminată,
Precum de chipul apei
Din fântână,
Să nu te-atingi,
Să nu te-atingi vreodată.
Ce sfântă înfiorare
Se coboară
În trinitatea fiinţei mele întregi!
Citeşte-mă
Cu grijă şi răbdare,
Citeşte-mă
În fiecare seară,
Spre dimineaţă o să mă înţelegi.
Când vine ea,
Poezia,
Întunericul
Pleacă…
