MISTER

MISTERDe la un timp îmi acopăr o parte din singurătate citind cărţi antrenante, pe care, dacă le-ai început, nu le mai laşi din mână. Nu demult, plecând spre Suceava cu treburi şi, grăbit, uitând să-mi iau ceva de citit în tren, am cumpărat de la un vânzător ambulant o carte care, după titlu, mi-a trezit curiozitatea: Mister. Atunci să-l dezvăluim, mi-am zis, începându-mi lectura. Nu ştiu când s-au topit cele cinci-şase ore până în cetatea de scaun a Muşatinilor. Revăd coperta: autorul cărţii de gen feminin, Rodica Elena Lupu. Carte de vacanţă, mi-am zis, şi de drum lung. Aşa şi este, o carte ce te face să te uimeşti de câte se întâmplă în jurul nostru, cât de bogată şi complexă – cu bune şi rele – e viaţa, ce ne dă şi cât ne ia din ce avem pentru noi.

 

Romanul Mister – fiindcă, da, e un roman modern, concentrat, aşa cum se poartă la ritmul vieţii de azi, o carte psiho-poliţistă, gândită şi construită excelent. Nu lipsesc iubirile, despărţirile, interesele personale etc., care dau savoare lecturii şi te fac să zici că nu e deloc uşor să trăieşti azi, într-un timp lipsit de orizonturi psihosociale limpezi, îndemnătoare spre adevăr şi frumos. Misterul (din această veritabilă livre de poche), miezul de taină al romanului l-am bănuit dincolo de jumătatea lecturii iar finalul mi l-a confirmat. O carte bună. O carte pentru azi, pentru timpul de azi.

Printre cei care o citiseră înaintea mea pe Rodica Elena Lupu (printre mai mulţi deci) erau două nume ce impuneau: Octavian Paler care îi lăuda poezia ca şi prea-franţuzitul Constantin Frosin (care i-a şi tradus o carte de poeme în graiul lui Baudelaire). Aşadar, autoarea romanului citit era şi poetă, o colegă, deci!…

Da, Rodica Elena Lupu este o scriitoare, o scriitoare care atacă frumos atât poezia cât şi proza; din convingeri estetice o prefer pe romancieră; simplitatea şi clasicitatea versurilor sale mă dezarmează. Totuşi i-am răsfoit câteva culegeri: “Voi trăi…Clipa”, “Autoportret”, “Între anotimpuri”, “Cât mai e vreme”, toate rupte dintr-un prezent şi un trecut frumos idealizat. Mi s-a părut şi este! – mai expresivă în prozele sale, în care analiza psiho-socială cnstituie forţa feminină a scrisului său.

Romanele: “Glasul inimii” (un fel de saga românească), “Mâna destinului”, “Eterna poveste”, “Mister”, ş.a. câteva, denotă talent, o bună cunoaştere a vieţii şi, mai ales, o atentă analiză a relaţiilor interumane. Construcţia prozelor sale este cinematografică, pe un dialog antrenant omenesc, ceea ce se întâmplă şi în recenta-i carte “Dincolo de timp” – Editura Dacoromână – 2012 – care reconfirmă arta scrisului său.

Mai adaug că scriitoarea Rodica Elena Lupu este şi o harnică editoare (conduce Casa de editură ANAMAROL, în care a apărut, între altele şi excelentul roman “Dincolo de bariera tristeţii” semnat de românca Mihaela Arbid Stoica din Liban), editură cu o susţinută producţie de carte; la bogata-i activitate (prea bogată!) se mai adaugă o carte pentru copii, precum şi permanenta-i activitate de om de radio pentru străinătate. Avem, aşadar, în doamna Rodica Elena Lupu un exemplar om cultural de aleasă calitate, atât de necesar timpului de faţă.