poza_ro_fest_va_md_dc

poza_ro_fest_va_md_dc

Cand am ajuns acum doua sambate, pe la pranz, la Biserica Sf. Apostol Andrei din Potomac, MD, de la bun inceput am stiut ca am patruns, negresit, intr-o adevarata oaza romaneasca. Corturi albe de o parte si alta a peluzei lacasului sfant, mese asezate razlet la umbra copacilor, fum de gratare care se urca imbietor pana la nori, acorduri saltarete ale muzicii populare, si o multime care se misca de colo – colo carand din greu intr-o mana farfurii incarcate cu mici si sarmale, si beri intr-alta. Era cea de a doua editie a Festivalului Romanesc, organizat cu multa truda si daruire de Comitetul Bisericii Sf. Apostol Andrei. O adevarata petrecere campeneasca din care nu au lipsit bunatatile traditionale, cantece din folclorul maramuresean sau gorjean, horele si sarbele, expozitii de icoane si vesminte traditionale, toate intr-un adevarat spirit romanesc incununate cu multa distractie si voie buna.

Gospodinele au muncit zile si nopti pentru a-i intampina pe petrecareti asa cum se cuvine si au pregatit cele mai gustoase bucate traditionale. Nu a fost usor sa aleg intre mamaliga cu branza si smantana, ciorba de burta, iahnie de fasole, sarmalute in foi de varza sau vita, mici, pastrama, carnati si pui fripti. Si unde mai pui ca trebuia sa las loc si prajiturilor de casa delicioase din care nu lipseau dobosul, albinuta, placinta cu branza, savarinele si amandinele. O gura rece ca ghiata de bere Ciuc (inca una si ma duc!) a incununat cu succes un adevarat festin romanesc intr-o zi calda de vara.

Cu greu m-am urnit din loc sa plec, intr-un final, spre casa…numai pentru a reveni a doua zi. Nu am vrut sa pierd nimic din spectacolul de duminica presarat cu cantece populare live si dansuri folclorice. Pe scena festivalului au urcat o serie de artisti si grupuri folclorice, printre care Mioara Pitulice, Andrei Teodosescu si Maramuresenii din Washington D.C., in vreme ce dansatorii de la Grupul Folcloric Carpathia au oferit audientei un regal artistic din care nu au lipsit horele, Alunelu’, ceardasul si kazaciocul.

La final, nu m-am indurat sa plec spre casa fara sa arunc o privire la expozitia de icoane ortodoxe si carti sfinte din biserica si sa trec pe la standul unde erau mandre expuse vesminte traditionale si ceramica din toate colturile Romaniei.

A fost un weekend romanesc pe cinste. Deja m-am interesat cand e urmatorul festival. Cea de a treia editie va avea loc la toamna, iar organizatorii promit ca bunatatile culinare, spectacolul si voia buna vor fi din nou la ele acasa. Am inceput sa numar zilele pana atunci…