România, țară care până acum era cunoscută in lume doar datorită lui Dracula, Nadia, Năstase sau Hagi, începe să scoată capul în lume și să se afișeze cu noua sa „elită” de intelectuali – o fabrica de „doctori”- prin care încearca să se debaraseze de eticheta, deja uzata, „Dracula Land” și, cu tupeu, emite pretenții la un nou titlu, mai glorios si mai pe măsură – „Doctor Land”. A plagia sau a nu plagia? This is the question! Răspunsul, prieteni, nu este vânare de vânt…ci vânare de titluri academice. Este întrebarea la care, deja, „Hamleții” de România au găsit răspunsul…
Cogito ergo șum (French: “Je pense donc je suis”; English: “I think, therefore I am”; Romanian: Cuget, deci exist!) . Celebra cugetare a lui René Descartes este depășită. „ I am a doctor, therefore I am” – este mult mai potrivită vremurilor noastre, și aici mă refer la vremurile din România anului 2012. „Sunt doctor, deci exist!” Acest modus vivendi, pur mioritic mi se pare mult mai conform cu realitățile vremii, o variantă „ updatată” care marchează viața unor români în căutarea fericirii academice care să le justifice existența lor efemeră pe Terra. Curând, noile formule de salut pe coridoarele din Parlament, și nu numai, vor fi :” Va salut domn’ doctor” sau „ Toată stima domn’ general” sau „ Sărut-mână, doamnă doctor”! Avem o țara de elitiști și de titrați, așadar, e normal să ne respectăm…că doar tindem să devenim – dacă nu s-a și întâmplat deja – țara cu cei mai mulți colonei, generali și doctori, of course, pe metru pătrat.
O fugă bezemetică după trese militare, și mai nou, după trese academice, este noua modă academică mioritca. Dacă nu ai grad de colonel sau de general, ești un expirat. Dacă nu ai doctorat, ești un nobody. În România nu se palgiaza, nu se copie; se imită, se omit ghilimelele, se emulează. Plagiatul este un modus vivendi prin care lipsa de self-esteem ( încredere în sine) îi face pe unii să recurgă la furturi nerusinate care să le decoreze pereții cu titluri academice nemeritate. Userul de plagiat este precum unui chirurg în training, care practică transplantul de inteligență dintr-un creier dotat cu circumvoluțiuni de calitate și inteligente, într-un alt creier mai puțin dotat, dar dornic de un „upgrade” intelectual – unul „ mocha”!
De fapt, este un sindrom mioritic, tipic unor români frustrați, nemulțumiți de ei înșiși, care prin mijloace mojice gen „copy/paste” sau ignorarea ghilimelelor de rigoare, s-au incoronat cu titluri academice care nu le apartin – gest care, in opinia mea ar fi starnit invidia pana si a coanei Elena, fosta soție de președinte din vremurile perioadei comuniste, „academiciana” de renume internațional.
Fugă grobiană după trese academice devine sport național. Plagiatul este un mod în care unii încearcă să emuleze și să copie existența celor care sunt într-adevăr dotați în departamentul „ materie cenusie”. Plagiatul, această formă de fudulie intelectuala , un furt calificat de „materie cenusie”, i-a așezat pe „doctoranzi” pe un jilț academic cu trei picioare, care, eventual, se va prăbuși odată cu demascarea și expunerea publică a „prestidigitatorilor” academici.Poate, pe viitor, vor încerca să răzbune acest eșec academic prin publicarea unei noi teze de doctorat având ca temă: “Plagierea onoarei, bunului simț, corectitudinii și unui nivel de trai decent”
