Dedic volumul de poezie „Chemarea la judecată” românilor care au ţinut sus stindardul demnităţii naţionale şi al luptei pentru REINTREGIREA NEAMULUI înfruntând politicienii şi preşedinţii care au pactizat si complotat pentru a transforma România într-o colonie a Vestului.
——————————–
CHEMAREA LA JUDECATĂ
Voi, ce ne-aţi vândut la Piaţă,
Vreţi să ne vindeţi şi ţara.
Nu v-ar apuca în viaţă
Nici cucul, nici primăvara!
Voi, ce ne-aţi vândut în piaţă,
Vreţi acum să vindeţi munţii,
Nu v-ar mai găsi în viaţă
Nici copiii, nici părinţii!
Voi, ce ne-aţi pângărit glia
Şi-aţi uitat c-avem şi cruci,
Lovi-v-ar apoplexia,
Criminali şi eunuci!
Voi, ce-aţi dezbinat poporul
Şi v-aţi rotunjit averea,
Împreună cu soborul
Ne-aţi vândut şi căpisterea.
Voi, ce ne-aţi scufundat flota,
Vreţi să-necaţi România,
Voi ne-aţi pregătit Golgota
Şi ne-aţi întinat mândria.
Aţi vândut averea ţării,
Ne-aţi distrus aşezământul,
Cum e ziua disperării,
De v-ar înghiţi mormântul!
Voi, ce-aţi vândut România
La bănci şi la licurici,
Voi ne-aţi năpădit ca râia –
Trădători şi venetici!
Voi, ce ne-aţi vândut pământul,
Ne-alungaţi peste hotare,
Să nu mai rostiţi cuvântul
De ROMÂN, că mult ne doare!
Aţi schimbat legile ţării,
Chiar şi Constituţia
Căci în ziua deşteptării
Vreţi să ne-ngropaţi cu ea.
Sfârtecat-aţi harta ţării,
Ordin de globalizare,
Nu v-ar apuca în viaţă
Paştele şi Postul Mare!
Voi ne-nmormântaţi cu nunta
Dup-o lege vinovată,
Aşa v-a cerut Oculta,
Eu vă chem la judecată.
Voi, ce ne-aţi vândut la Piaţă,
Voi, ce ne-aţi trădat chiar ţara,
Nu v-ar apuca în viaţă
Nici cucul, nici primăvara!
CAPITAL DE COMEDIE
Guvernul imperial,
Guvern format din ciocoi,
Susţinut de arsenal,
A pornit un alt război.
Preşedinţi de comedie,
Crezând că scapă de criză,
Scot dolarii de hârtie
Din război cu mare miză.
Cei ce zic că-s o Putere
Sunt doar nişte bieţi faliţi,
Prea zeloşi să facă-avere
Băncilor sunt arvuniţi.
Iar au pornit să omoare,
Au pornit un alt război,
Cohortele militare
Sunt armate de strigoi.
Chiar de ne-a lovit furtuna
Nu se sinchisesc bancarii,
Ei atâta ştiu, ştiu una:
Să falsifice dolarii.
Practică reguli păgâne
Dar vorbesc de Dumnezeu,
Crescuţi după legi haine
N-au nici minte de plebeu.
Ştiu să fabrice pistoale,
Au ifose de fascişti,
Au credinţe amorale,
Dar se laudă că-s Chrişti.
Nu cu bombe sau cu tunul
Vom culege grâu de pâine,
Nu judecând ca Nebunul
Vom mai exista şi mâine.
Bombardează-n miez de noapte
Ţările ce au petrol,
Ne mint cu seninătate
Că justiţia-i în rol.
CÂND TE GRĂBEŞTI
Când te grăbeşti să-ţi mai revezi
Părinţii şi trecutul,
Nu înceta să şi visezi
Să-nfrunţi necunoscutul.
Când vei pleca să te mai rogi
La ceas de sărbătoare,
Fereşte-te să nu-ţi renegi
Ori fraţi, ori surioare.
Când ai s-ajungi la cap de drum
Să nu priveşti spre astre,
Doar ştii că din Capernaum
Au izbucnit dezastre.
Când în periplu-ţi solitar
Vei mai avea răbdare,
Ciopleşte ca un cărturar
Ode nemuritoare.
Nu alerga spre asfinţit
Cu gândul la himere,
Că-n veacul nostru ipocrit
Vei sfârşi la galere.
Când obosit vei renunţa
Să scrijeleşti cuvinte,
Abia atunci te-or denunţa
Adepţii de morminte.
LAS TIMPUL
Las timpul să zboare,
Eu nu am răgaz,
Lumea trecătoare
Râde de necaz.
Soarele apune
Peste-o ţară frântă,
Stele fără nume
Rareori cuvântă.
Bat în miez de noapte
La porţi de cetate,
Căci aduc în spate
Ucaz de dreptate.
Îmi înfrânez gândul
Să ajung pe lună,
Mâhnit căci cuvântul
Nu are-o stăpână.
Caut în neştire,
La poala pădurii,
Versul de iubire,
Gândul aventurii.
Goarna sună moartea,
Ca-ntr-o melodramă,
Să citească-n cartea
Codrului de-aramă.
Zboară-n toiul nopţii
Pasărea furtunii,
La îndemnul sorţii
Spre casa Nebunii
Din noian de gânduri
Unul, bată-l vina,
Scrijelea pe scânduri
C-a sosit furtuna.
A PLECAT UN OM TĂCUT
A murit tăcând un om,
Un sătean, un simplu gnom,
Ce-asculta cum glia geme
Împroşcată cu blesteme.
A plecat un om tăcut
Spre-un tărâm necunoscut,
Visător s-ajungă-n Rai,
Îl ştiam pe Nea Mihai!
Nea Mihai ieri a plecat,
Eu nu-l uit, ar fi păcat,
Glia pe care-a muncit
L-a-nghiţit ca “nou venit”.
Cu gândul la Prometeu
Nea Mihai muncea din greu,
El scotea apă din piatră,
Mândru de copii şi vatră.
Ieri s-a dus şi Nea Mihai,
A plecat tăcut spre Rai.
A plecat îngândurat
C-avea încă de arat.
A plecat, vorbea tăcând,
Când stingheri priveam plângând
Din priviri ne-a mângâiat,
De păcate ne-a iertat.
A plecat un om, senin,
Părea preotul divin
Predicând spre înserat,
Dar zâmbea îndurerat.
A plecat din efemer,
În periplul lui stingher,
Năzuind spre înălţimi
S-a-nsoţit cu heruvimi.
*
A plecat un om la cer,
Cei născuţi în auster
L-au condus spre Rubicon,
El are loc lângă Tron.
A plecat un prieten bun
Să-l înfrunte pe Neptun,
Cei care l-au cunoscut
Ştiau că privea spre Prut.
Nimănui nu a greşit,
Nu s-a lăsat umilit,
A sperat că ce-a sădit
Va creşte neofi lit.
A murit un om tăcând.
Îndrăgostit de pământ,
Într-o lume bulversată,
Multora le-a fost ca tată.
A murit încă un sfânt,
Uneori cânta oftând.
El muncea pân’ la-nserat
Să termine de arat.
———————————
CIUCĂ, Virgil, Chemarea la judecată, Editura Semne, 2012, Bucureşti, 214 pg., ISBN 978-606-15-0220-2 Comenzi online: www.semneartemis.ro, email: difuzare@semneartemis.ro, Tel: 021 311 49 36
