Paszkany: fotbalul ca un proiect imobiliar
Paszkany Arpad, e un om atât de realist încât e greu să ţi-l imaginezi visând, cu 10 ani în urmă, marile victorii ale CFR-ului. Mai degrabă îl vezi planificându-le, cu preşedintele Iuliu Mureşan şi cu directorul sportiv Sandu Matei intersectându-se pe culoarele sediului de la Sigma Center din Cluj cu avocaţii şi inginerii implicaţi în afacerea Polus Center ori cu proiectanţii de la Esplanada.
Explicat de Paszkany Arpad, finanţatorul campioanei CFR Cluj, fotbalul pare desprins dintr-un document Excel. Nu e o bulă umplută cu fantasmagorii şi vise de mărire, ca-n imaginaţia marilor naivi ce populează Liga 1, nici o conspiraţie meschină menită să capitalizeze simpatie care să fie, apoi, convertită în profit în sfera de influenţe politice şi economice ale cuiva, aşa cum iarăşi se mai întâmplă în România. Şi nu e nici afacere, pentru că Paszkany înţelege foarte bine în ce a intrat.
La Paszkany, fotbalul e un proiect de anvergură, aşa cum a dezvoltat zeci în ultimii ani – un proiect perfect asumat ca logică investiţională: “Niciodată nu cred că la sfârşitul unui campionat o să mă uit la profitul financiar pe care mi l-a adus echipa”. “Eu am văzut această investiţie ca pe o investiţie imobiliară. Cumperi terenul, apoi începi să faci studiile de fezabilitate, începi să faci fundaţia viitoarei clădiri, construieşti clădirea şi apoi totul începe să funcţioneze. Şi vrei să realizezi întotdeauna clădirea cea mai bună, cea mai frumoasă, cea mai funcţională”, povesteşte finanţatorul CFR-ului.
În Excel-ul lui Paszkany, toate lucrurile sunt limpezi. Obiectivele, de la promovarea din C în B, până la primul titlu din 2008 şi, apoi, mai departe, primele performanţe notabile în Europa, stau frumos aliniate, unul sub altul. În dreapta, încolonate la rândul lor, sunt bugetele de investiţii. O rubrică mai lată decât toate celelalte, pentru că investiţiile au ajuns, de la câteva mingi, nişte plase pentru porţi şi două rânduri de echipamente în 2001 la milioanele de euro înghiţite de modernizarea arenei din Gruia şi de salariile de Champions League ale unor vedete precum Kone, Pereira sau Peralta. În fine, coloana deadline-urilor e cea la care Paskany ţine cel mai mul. E gata oricând să pluseze la coloana investiţiilor pentru a se încadra în termenele pe care şi le-a propus. “Mi-am trasat de fiecare dată o perioadă în care am văzut realizabil ceea ce am dorit să ating. La început am trasat 7 ani şi am spus că dacă nu promovăm în primul an din Divizia C în B, anul următor vom promova, am dat 3 ani în Divizia B, apoi intrarea în prima ligă şi, la sfârşitul celui de-al patrulea an, lupta pentru locurile fruntaşe. Şi aşa s-a şi întâmplat”, spune Paszkany. Apoi, se corectează cu un zâmbet larg: “Mă rog, am economisit un an şi jumătate”.
Rubrica Profit nu există în Excel-urile fotbalistice ale lui Paszkany. “Sunt nişte realităţi peste care nu se poate trece. Realitatea înseamnă economia în primul rând. În următorii 25 de ani nu văd ca fotbalul să fie la nivelul economic pe care-l dorim noi. Dacă aş primi şi eu de la Consiliile Local şi Judeţean vreo 4 milioane de euro anual, cum primesc alte echipe, atunci am echilibra puţin balanţa, dar tot n-am fi pe plus. Un an pentru acest club înseamnă 13-14 milioane de euro buget şi chiar am încercat să reducem cheltuielile, fiind şi o perioadă de criză, dar nu ai cum. Poţi face mici ajustări, dar nu poţi face economii dacă vrei performanţă”, tranşează Paskany.
Nu doar prezentul, ci şi viitorul clubului se construieşte ca un proiect imobiliar. Bugetul pentru secţiile de copii şi junior se ridică la 700.000 de euro pe an. “În 7 ani de zile, am reuşit ca din şapte echipe de juniori pe care le aveam cinci să obţină locul 1 în turneele zonale, jucând la două categorii de vârstă finalele naţionale, chiar dacă ai noştri erau cu un an, un an şi jumătate mai mici. Eu sper ca în 6-7 ani cel puţin patru jucători din primii 11 să fie formaţi de noi. În ceea ce priveşte formarea lor, ea se întâmplă exact după modelul echipei mari. Copiii trebuie să crească într-un spirit de performanţă continuă, să crească după anumite norme şi rigori: disciplină, prestanţă, cantonamente, ca în cele din urmă să ai mândria de a purta blazonul clubului”. E acelaşi stil, sunt aceiaşi paşi: “Cumperi terenul, apoi începi să faci studiile de fezabilitate, începi să faci fundaţia viitoarei clădiri…”.
Ca-n orice proiect imobiliar, fundaţia e cea mai importantă. Paskany înţelege astfel lucrurile şi atunci când coboară de la viziunea macro la detalii ce ţin de structura lotului şi de campaniile de achiziţii. “Noi gândim transferurile cu 2 ani înainte, practic ştim jucătorii care vin la jumătatea campionatului sau la sfârşitul acestuia, pentru că sunt jucătorii pe care-i urmărim practic de 2 ani. Din acest motiv, în iarnă şi la sfârşitul campionatului se realizează două-trei transferuri. Eu zic că actualul lot al CFR-ului, ca structură, este o echipă cu care poţi merge înainte încă 2 ani. Aşa văd eu finalul de ciclu al acestei echipe şi, normal, în aceşti 2 ani trebuie să-ţi pregăteşti structura echipei pentru urmatorii 4 ani”, lămureşte şeful CFR-ului filosofia de transferuri a echipei sale. “Întotdeauna am comparat echipa de fotbal cu pomul de Crăciun. Este important să ai un brad frumos, iar podoabele sunt necesare, dar secundare. Dacă ai un brad zvelt şi frumos şi pui nişte ghirlande, poţi spune că ai un pom de Crăciun elegant. Dacă ai şi podoabe aspectuoase, este un fel de upgrade. Important este să ai acei şapte jucători care duc echipa, restul de patru sunt variabile pe care, în funcţie de formă şi de tactică, le mai schimbi. Iar acest lucru CFR-ul îl are. Cred că are mai mult de şapte”.
E “omul cu viziunea”, cum bine l-a caracterizat, în felul său direct, lipsit de linguşeli, Ioan Andone. “Paszkany ar fi un foarte bun preşedinte de club. Are tot ce îi trebuie pentru asta”, a mai adăugat Ando. Funcţia de preşedinte de club nu se regăseşte, însă, în planurile pe următorii 20 de ani ai finanţatorul CFR-ului “Am avut rezultate în organizarea anumitor afaceri şi cred că mă pricep la asta. Principala mea preocupare a fost să fac echipe. Echipe la toate nivelurile, la nivel de firmă, la nivel de club, la nivel nivel de asociaţi. Eu mă văd unde sunt acum, nu cred ca aş fi potrivit ca şi preşedinte de club în fotbalul din România, pentru că, inevitabil, preşedintele trebuie să meargă la şedinţe, or eu sunt un om dinamic, două treimi din an eu nu sunt în ţară. Îmi fac, de regulă, targeturi pe 6-7 ani, iar în următoarele trei targeturi nu se ragăseşte statutul de preşedinte de club”.
Nu se vede în fotoliul de preşedinte de club, dar se vede implicat în fotbal şi peste 20 de ani. “În fotbal voi fi mereu, dacă o dată îl ai în sânge… Dacă n-aş mai avea, cumva, echipa de fotbal, viaţa ar merge înainte, dar nu m-aş mai simţi ca acum. Aş renunţa la maşini, la multe lucruri, dar la fotbal nu! Aş fi dispus să fac multe sacrificii de la mine, pentru că sunt un tip pragmatic, nu sunt foarte cheltuitor, dar fără fotbal nu m-aş simţi la fel de bine!”. O mărturisire pe care, în pragmatismul lor atât de drag lui Paszkany, pătrăţelele din Excel-urile proiectului CFR nu au încăput-o…
(Fragment din cartea “Vestiarul campionilor”, de Cantor Zoltan şi Ciprian Rus, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2012)
