Maşina de Făcut Pâine
În urmă cu mai multe luni de zile am achiziţionat „o maşină de făcut pâine” – cum îi este dat numele de către distribuitorii de echipamente electrocasnice. După ce am instalat respectivul dispozitiv, am început să citesc cu atenţie manualul de utilizare cu dorinţa sinceră de a trece cât mai repede la fapte, mai precis la realizarea primei pâini făcute în casă. Ideea de a-mi pregăti singur acest aliment de bază mă entuziasma peste măsură. Aveam sentimentul că mă întorc în timpurile când pâinea se realiza în casă, fiind cu totul necunoscută producţia industrială, eficientă în ce priveşte cantitatea, dar mult inferioară la capitolul calităţii rezultatului oferit unor consumatori adaptaţi la un standard, din nefericire, denaturat.
Într-adevăr, mare mi-a fost bucuria de a constata cât de uşor se putea pregăti o pâine de calitate şi fără conservanţi. Sau cel puţin în teorie, aşa stăteau lucrurile. De aceea, după ce mi-am făcut „temele” prin citirea tuturor informaţiilor ce mi s-au părut esenţiale, am trecut la proba practică. Astfel, am pregătit drojdia uscată conform indicaţiilor producătorului, permiţând „desfăşurarea” a două linguriţe de microorganisme într-o cantitatea mică de apă în care diluasem în prealabil două linguri de zahăr. Spectacolul ce a urmat a fost magnific. După un sfert de oră întreaga bucătărie se umpluse de mirosul inconfundabil al drojdiei dospite, în amintire revenindu-mi imaginea fabricii de pâine la care lucra pe vremuri bunica mea.
Limita Acceptabilă Consumului Casnic
Mai departe, am adăugat, conform indicaţiilor, în preţioasa cuvă a aparatului toate ingredientele în ordinea menţionată, inclusiv o jumătate de kilogram de făină recomandată pe Internet, cu speranţa ca rezultatul să fie pe măsură. Am fixat programul de lucru şi am dat drumul maşinăriei să îşi facă treaba în timp ce eu, mirat, priveam misterioasa frământare a aluatului prin „hubloul” decupat în partea superioară a aparatului. Observam transformările succesive ale aluatului, care devenea tot mai dens, mai bine frământat şi mai dospit pe măsură ce procesul de realizare îşi urma cursul programat.
Totul a durat în jur de trei ore şi jumătate. La final am putut admira o pâine interesantă ca formă, dar necunoscută, încă, la gust. După ce s-a răcit „agregatul”, am desprins cu grijă pâinea, am tăiat mai multe felii şi am gustat cu nerăbdare. Rezultatul a fost încurajator, dar pâinea se „prăbuşise” puţin, fiind la limita acceptabilă consumului casnic. În nici un caz nu era de oferit vreunei persoane cunoscute gen rude, prieteni sau vecini! Eram la începutul unei astfel de activităţi, fiind nevoit să experimentez diferite formule de realizare folosindu-mă de informaţii pe care încă nu reuşeam să le pun în totalitate în ordine.
Încercări Repetate cu Rezultate Diferite
Am reluat ulterior experienţa, constatând că de fiecare dată trebuia să modific câte ceva în procesul de producţie, ca şi cum ingredientele şi-ar fi schimbat proprietăţile de la o zi la alta. O pâine a fost prea crudă. Alta avea gust de cauciuc. Alta era prea arsă. Iar alta în ruptul capului nu dorea să crească. De mai multe ori am apelat la cuptorul clasic pentru a salva o pâine ce părea compromisă, bineînţeles, totul fiind în zadar. Enervarea era maximă, iar tendinţa de a abandona creştea pe zi ce trece, de fiecare dată punându-mi întrebarea dacă mai avea sens să continui. Când revăd această experienţă de început, pot spune că a doua oară nu aş mai fi încercat o astfel de acţiune, temerară şi frustrantă în acelaşi timp.
Scorul iniţial de 2 – 0, adică două reuşite la zero rebuturi, s-a schimbat succesiv în 2 – 2, 3 – 2, 3 – 3, 5 – 3, 5 – 5, 5 – 7 etc. într-o serie ce uneori mă încuraja, alteori mă descuraja, iar alteori pur şi simplu mă încăpăţâna să nu mă dau bătut. Însă după mai multe luni de practică, am învăţat acea cale sigură de a face o pâine de calitate, dar nu înainte de a fi încercat toate erorile majore posibile. Acum stau şi mă gândesc cât de simplu reuşea bunica mea să facă o pâine bună fără o mare bătaie de cap, folosind un simplu cuptor al unui aragaz alimentat cu gaz metan de la butelie.
Învăţarea prin Încercări Succesive
În clipa de faţă reuşesc să „produc” o pâine de un kilogram pe săptămână, ceea ce pentru mine este suficient. Dar lecţia de bază pe care am învăţat-o a fost că orice îndeletnicire din lumea aceasta îşi are tainele ei, care este bine să îţi fie arătate de către cineva mai experimentat cu scopul de a reduce, pe cât posibil, durata de învăţare prin încercări succesive. Deşi orgoliul ne îndeamnă să nu cerem sfatul altora, totuşi schimbul de experienţă şi dispoziţia de a învăţa de la ceilalţi ne poate ajuta să evităm descurajări ce nu sunt neapărat necesare.
O altă lecţia învăţată a fost aceea că o pâine bună presupune realizarea unui bun echilibru între cantităţile de făină, apă şi drojdie, un acord optim între componente de naturi diferite. Pot să afirm că a face o pâine de calitate necesită aptitudini similare celor impuse realizării unui reglaj fin în procesele de proiectare şi execuţie ale unui prototip de echipament industrial. Bineînţeles, un standard mediocru se poate obţine uşor, dar eu mă refer la ceea ce înseamnă adevărata calitate, care niciodată nu se poate atinge fără respectarea detaliilor de fineţe necesare realizării de înaltă performanţă.
Similaritatea Efortului Creativ
Priceperea pe care o dovedim în orice ramură a activităţii umane are în esenţa ei principii similare, indiferent de natura ei. Astfel, un bun profesionist va intui de fiecare dată elementele fundamentale de organizare ale universului în care trăim, caracterizat de: armonia între părţile sale componente, utilizarea eficientă a materiilor prime, reglajul fin al relaţiilor şi rezultatul optim obţinut în mod repetat, nu ca un rod al întâmplării, ci prin respectarea riguroasă a unor reguli simple, realiste şi mereu îmbunătăţite.
A face o pâine bună seamănă cu proiectarea unui circuit electronic complex, programarea unor funcţii de sistem informatic sau realizarea unui subansamblu mecanic de precizie. Efortul de creaţie este similar, diferenţa constând numai în obiectul de activitate şi natura instrumentelor utilizate. De aceea, vă invit să apreciaţi orice lucru realizat cu pricepere, dăruire şi talent, indiferent cât de umilă ar fi întrebuinţarea sa. Un astfel de gest ar fi o dovadă supremă a înţelepciunii ce transcende orgoliul ieftin şi mândria lipsită de conţinut.
