După preafericita cină şi până-n orele târzii din noapte, când ne înfrânăm perversitatea de a privi la televizor mişcările şi zâmbetele lascive ale unor categorisite vipuri, mai ales feminine (asigurăm şi liniştim cititorii că nu e vorba de lumea academică sau de cea a artiştilor, scriitorilor, cercetărilor din mica noastră ţară europeană), deseori ne izolăm în faţa unei căni cu ceai şi medităm, trăgând concluzii asupra unor evenimente speciale, trăite în ziua aceea sau în ultimele săptămâni. Aşa e firea omului, mereu concluzionează. Dar mai bine să relatăm unul dintre acestea, cu asigurarea noastră că momentul este al naibii de real şi că s-a derulat în zilele benefice de odihnă, ocazionate de sfintele sărbători de Paşti.

În febra cumpărăturilor din Săptămâna Mare, în special comercianţii, cu mic, cu mare şi cu mijlociu, legal sau ilegal, şi-au întins, pe trotuoarele din jurul pieţelor, cartoanele, muşamalele şi lădiţele. Au etalat spre vânzare tot felul de nimicuri, de la verdeţuri pârlite de soare până la rujuri ruseşti şi ciorapi de damă. În tot acest „festiv” bazar citadin lumea forfota, cu atenţie şi curiozitate, pentru a prinde unul sau mai multe chilipiruri. Nimic de zis!

Aşa se întâmpla şi pe lângă piaţa centrală din cartierul Drumul Taberei. Numai că, pe trotuoarul principal al bulevardului, tronează de câţiva ani încoace două chioşcuri din lemn, am putea spune chiar elegante, în care două doamne distinse expun spre vânzare cărţi de anticariat. La un moment dat, din furnicarul de oameni ce căscau ochii şi se tocmeau cu vânzătorii ambulanţi din jur, un băieţel cam de şapte ani s-a desprins de bunică şi s-a apropiat de raftul plin de cărţi vechi. Din observaţiile noastre, am înţeles că puştiul a fost atras de ilustraţia vie de pe coperta unui volum cu povestiri de Fraţii Grimm, volum intitulat generic „Împăratul Cioc-de-Sturz”. A zăbovit câteva secunde bune în faţa cărţii, cu siguranţă, fascinat de prezenţa volumului îngălbenit de timp. Vânzătoarea i s-a adresat matern: „Ce-ţi place?”. În loc de răspuns, băieţelul i-a pus o întrebare, încântător de inocentă pentru vârsta lui, cu nasul aproape lipit de volumele etalate: „E frumoasă cartea asta?”. Femeia din chioşc nici nu a apucat să deschidă gura, căci bunica venită din spate îl smuceşte de lângă raft şi, cu o voce guturală, probabil iritată de insuccesul de la cumpărăturile de chilipiruri, i se adresă agresiv şi autoritar: „Idiot mic, nu atinge cărţile. Au bacterii! Vrei injecţii?”.

În loc de încheiere, credem că ar fi pueril să tragem o concluzie. Nu de alta, dar am da satisfacţie celor care militează pentru eliminarea cărţilor din capul tinerilor. Mai mult, avem o presimţire: băieţelul nu se va mai apropia niciodată de cărţi, din cauza bacteriilor, iar Fraţii Grimm vor fi citiţi (dacă vor fi citiţi) pe tabletă. Nu ştim încă dacă tabletele au sau nu bacterii.