Dragostea de ţară e mai mai aprinsă în pieptul celor care ne ducem traiul pe pământul înstrăinării. Ziua noastră naţională, 1 Decembrie, altfel o trăim când suntem departe ţară. In această zi ne amintim mai ales de cele bune, de împlinirile adunate în cununi de frumuseţi, căci, harul Domnului, avem destule şi de tot felul. Aşa se cuvine, fiindcă e zi de mare sărbătoare. Neîmplinirile sau faptele rău-făcatorilor le lăsam departe, să nu se apropie de noi în această sfântă zi.
Plină de sfinţenie, de curăţenie ca după ungerea cu mir, a fost întâlnirea românilor la Toronto pentru a sărbători această zi. Celebrarea zilei naţionale a României la Toronto organizată de Doamna Consul General Antonella Marinescu şi Domnul Marin Marinescu, a avut loc în spaţioasa sală a Centrului Cultural Japonez din Canada, căci spre regretul nostru profund, noi, românii, nu avem în stăpânire un asemenea centru, oricât am insistat bătând la uşi închise. Şi pentru că nu se găsesc fonduri şi noi trăim mai mult împrăştiaţi, când avem prilejul unor întâlniri, frăţietatea îşi aude glasul mai puternic. Ne-am bucurat din toată inima la această întâlnire organizată fară cusur. Am trăit momente frumoase, aşa cum era de aşteptat la o astfel de ceremonie: imnul naţional al Romaniei dar şi al Canadei, fiindcă aşa se cuvine, cuvântări pline bine cumpănite, cântece şi dansuri populare româneşti în frumoasele noastre costume… Am închinat un pahar de vin pentru prosperitatea ţării şi am apreciat gustoasele noastre bucate româneşti. Pe lângă mesele cu bucate, se afla şi o masă cu ziarele în limba română, oglinda vieţii românilor canadieni, căci nu putea lipsi de la o astfel de zi insemnată, nici hrana sufletului oferită de publicaţii. In grupuri care se organizau şi se reorganizau ca într-o ţesătură vie, oameni frumoşi, romanii nostri, chiar dacă se aflau în baston, zâmbeau cu lumina pe faţă şi cu speranţa de mai bine pentru zilele care vor veni, schimbând păreri, făcând cu bucurie cunoştinţe noi, schimbând adrese de email, numere de telefoane, spunând câte o gluma, veselindu-se de Bulă şi el strecurat printre bancurile actuale, amintindu-ne de vremea când forma deliciul nostru deosebit. Atmosfera încărcată de bună dispoziţie ce-ţi transmitea revigorarea cu aer bun romanesc te ducea cu gândul la tărâmul din care fiecare fiinţă s-a înălţat, a sorbit aerul şi apa pe care acum le poartă în cutele adânci ale inimii. Cred că fiecare a zis, fie cu glas tare, fie numai cu glasul inimii:
Să ne trăieşti, scumpă Românie, te iubim, te preţuim, oricâte răni îţi este dat să porţi şi îţi urăm să înfloreşti în anii care vin şi să ajungi la locul de glorie aşa cum ai fost, o Românie cu o anume culoare şi o individualitate remarcabilă între celelate ţări ale lumii!
