Crăiasa Fată
M-aplec în fața ta, Măicuță,
Tânjesc după sărutul tău;
Plecat-am prea departe, poate,
Acum aș vrea, la pieptul tău,
Să stau. Să-ți simt căldura dragă,
S-ascult poveștile cu prinți
Și să mă joc cu a ta salbă…
Vai! Dor mi-e de ai mei părinți!
Mi-e dor de soarele fierbinte
Ce-ncununa, în zi de vară,
O carte de învățăminte,
Ce-o răsfoiam eu, până-n seară…
Trecut-au anii mult mai mulți,
Acum sunt rece ca ghețarul,
Stau rătăcită, printre munți,
Cu fața albă, ca și varul;
Aștern cuvinte fără noimă,
Sperând, la clipa fermecată,
Să ies, din starea mea de comă,
Să redevin Crăiasa Fată,
S-aștern câmpii din infinit
Pe-un orizont, mult îndrăgit!
***
Lumină Vie
Lumină vie, din albastru pur,
Speranța mea, din geană de azur,
C-un verde crud, te rog să mă cununi,
Să uit de negru și amărăciuni!
Lumină Vie, din albastru cânt,
Mă cheamă-n unda creață, dintr-un vânt,
Un mov să-mi pui, pe creștet, fără nor,
Să uit de lacrima ce-a curs ușor!
Voi rupe sarea dintr-o pâine caldă,
Voi presăra-o, pe-o felie dalbă,
Ce seamănă cu dragostea străveche,
Rămasă astăzi fără de pereche;
Cu ochii minții, într-o zi fierbinte,
Topi-voi gheața, căutând cuvinte,
Sorbind șuvoiul văii cu verdeață,
În strunele de vânt, ce mă învață
O terță nouă dintr-un do major,
Uitată-i simfonia-n la minor…
Lumină Vie, ai rămas în timp,
Cununa mea, pe frunte de Olimp!
***
SPLEEN
Mergând, alene, singur, prin ninsori
Pe sub mesteceni falnici şi salcâmi,
Privirea-mi fu atrasă de-acei ulmi
Ce tresăreau cu vârfurile-n nori.
Popasuri pentru şoimii de răscruci
Acei ce sunt atoatevăzători
Cu iz de ancenstrali învingători
Pupile-ngălbenite printre cruci.
Sepie-n exil de călimară,
Ce vrea să urce versul în Olimp,
Evantai de-arpegii de chitară.
Amintiri ce azi mai înfioară,
O inimă, ce îngheţase-n timp
Azimuturi dintr-o primăvară…
***
BIG BANG
Atom, fără bătăi de cap,
Primul Big Bang, încorporat,
Chimie, cu cili electroni,
Răstălmăceşti printre ioni….
Eu sunt foton, decorticat,
Dintr-un eres, alambicat,
Şi-am căutat cărări, prin haos,
Spre stele, ce mi-au fost adaos…
Parcă-s aici şi parcă nu-s
Şi câte nu am eu de spus
Despre impulsuri, flux şi spini
Despre corpusculi anodini…
Şi nu-nţeleg a cui e vina,
Când mistică îmi e retina,
Chemarea-şi arde a sa flamă,
Dar feedback-ul mă ţine-n ramă…
***
LEBĂDA PARADISULUI DE AGATĂ
Un nou modul de dans?
Mă ierţi, Doamne, dar pare tot cel de ieri…
E un vals..
Un, doi, trei
Şi aşa mai departe…
După trei piruiete,
Lebăda-şi desface aripile,
Vis de umbre şi de întuneric,
Acelaşi dans
Şi totuşi nou.
Piruetă după piruetă,
Inima începe să bată tot mai puternic.
Un geyser
Stă să-i iasă din piept.
Şi zboară
‘N tăcere, un plus,
Dureros pescăruş
Şi încă două piruiete,
Timpanu-i cu tempoul mărit
Tot mai accentuat,
Mai alert,
Istovitor, dar atât de dorit!
Se cerne
Din umbre eterne
Încă un dans,
Încă o piruietă,
Încă un vis
De agată neagră
Lebăda-paradis…
***
POVESTE DIN MIEZ DE NOAPTE
Uite
cum tremură arcuşul,
trepidează
într-un vals de-a v-aţi ascunselea.
Uite-l,
o fantomă
arcuită
pe acorduri de operă
roşie-neagră,
poveste
din miez de noapte
parfumată
cu fulgi de catifea.
Uite
cum tremură
balerina
care abia şi-a primit aripile…
Dansează, frumoaso,
în rochia-ţi de cafea,
cu piruete peste piruete
în mintea mea şi a altora.
Cântă-mi povestea
aşa cum numai tu ştii,
pe strune de apă vie
strecurate printre nori
la ceas de seară.
Roteşte-ţi privirea
prin ochii mei,
prin suflarea mea,
un zefir primăvăratic.
Dansează…
