PRELUDIU
Sub razele reci de soare
Ce nu ard, dar nici nu-ngheaţă,
Crângul e în aşteptare
Să-nceapă o nouă viaţă.
Multe trunchiuri ciopârţite
Din pădurea urgisită
Mai stau încă împietrite
Dup-o iarnă zăpăcită
Gingaşe, în luminişuri,
Au crescut nişte zambile
Iar retrasă în desişuri
Mierla-ndeamnă la idile
Chiar dacă mai e răcoare,
Dintr-o poruncă solară
Sosesc cârduri de cocoare
Anunţând că-i primăvară.
NĂPÂRSTOC
Sunet ca de clopoţel,
Voce de copil zglobiu
Alergând ca un prâsnel
De zici că-i argintul viu.
Cât e el de prichindel
Şi-a făcut puşcă de soc.
Nimeni nu-i pandur ca el
Pentru toţi e-un năpârstoc.
Călărind pe o nuia
Dintr-o salcie pletoasă
Regatul asedia
Pentr-o prinţesă frumoasă.
CĂŢELUŞUL BOROBOAŢĂ
Într-o zi, o zi de toamnă
Un căţel plimba o Doamnă
Pe o plajă în pustie
Lâng-o mare sinilie
Soarele privea-n tăcere
La căţel şi la muiere.
Căţeluşul Boroboaţă
Plimba Doamna iubăreaţă
Îmbrăcată cam subţire
S-aibă omul ce s-admire!
Transparentă cum e marea
Să-i cadă bine plimbarea
Îndemnat de tartacot
De priveai, vedeai cam tot
Desluşeai fără tăgadă
Locul destinat să ardă
Privirea iscoditoare
Îndreptată spre picioare!
Căţeluşul, abitir,
Trăgea Doamna cu un fi r
Drăgălaş şi pus pe zgoande
Nu-i păsa că nu se cade
Să-şi necăjească stăpâna
Pe care-o dădea de-a dura.
Se zbătea marea-ndrăcită
Pentru-o fată zăpăcită
Şi-şi trimitea apa pură
Să o scape de căldură
Pe distinsa domnişoară
Cu-mbrăcămintea sumară.
UN BUCHET
În buchetul de mimoze
Adunat pe-un câmp de vise
Imortalizez în poze
Imagini neinterzise
La-nceput de primăvară
Când aştept să aud cucul
Pentr-o fată bălăioară
Clădesc planuri ca năucul
Când privesc sosind lăstunii
În zboruri întortochiate,
Îngân doina ca străbunii,
Pierdut în imensitate
Aşteptând glasul tăcerii
Ce-l ascult şi zi, şi noapte
Desluşesc în pragul serii
Şiruri lungi de-aprinse şoapte.
Când zefi rul primăverii
Mişcă crengi înmugurite
Descriu clipa re-nvierii
Prin imagini insolite
În buchetul de mimoze
Adunat în nopţi cu lună
Slăvesc în apoteoză
Muza-mi luată de furtună
ÎN POIANA CU NARCISE
În poiana cu narcise
Albe, galbene, aprinse
Regăsesc neîmplinite
Visele încremenite
În poienile tăcute
Cu speranţe renăscute
Am legat în manuscrise
Gândurile interzise
În poiana fără nume
Scriu catrene fără glume
Şi le scrijelesc pe garduri
În ţara ce vinde farduri
Sub cerul cu stele mute
Marile puteri oculte
Vor Muza să ne-o ucidă
Pentru scumpa ei hlamidă
Muza care-a fost proscrisă
Arată ca o narcisă
Un simbol de frumuseţe
Într-un veac cu multe feţe
*
Prin narcisele damnate
Bate vânt pentru dreptate
Vin armatele rebele
Să impună legi tembele!
LACUL MORII
Se agită Lacul Morii
La sfârşit de primăvară,
A tot aşteptat cocorii
Să-i admire apa clară.
Clipocesc unde la maluri,
Arde-un pescăruş în soare,
Din senin s-au născut valuri,
E vreme de sărbătoare.
Se plimbau pe o alee
Doua muze bălăioare
Una ca o azalee
Alta – o stea călătoare.
Eu mă mir cum de Divinul,
Mult dorit la ritualuri,
Avid construieşte scrinul
Să închidă idealuri.
AMINTIRI HAZLII
Mândrelor câte-or fi fost
Nu le-am lăsat zi de post
De-au gustat din ce le-am dat
Rămân singur vinovat!
Făr’ să vreau am învăţat
Că s-au dat la degustat
Chiar de-aveau un măr mereu
Gustau ce n-a fost al meu
Divinul le-a poruncit
Să evite ce-i pocit
Eva însă îndrăzneaţă
A gustat şi-un măr din piaţă
După “primul” a urmat
Gustatul organizat
Gusta-n Rai, gusta şi-n Iad
Avea şi în Piaţă vad!
Ştia bine chiar Divinul
Că Eva gusta pelinul
Măru-n chip de castravete
Îl devora pe-ndelete.
98 Virgil Ciucă
Distinsa şi Sfânta Evă
Gusta merele cu sevă
Multe mere importate
A gustat pe săturate
*
Eu târziu m-am dumirit
Că Divinu-i ipocrit
Sfântul Duh îi satisface
Şi dorinţele vorace
FEMEIA MODERNĂ
Cu gândul aduc pe cel mult dorit
Pentru plăceri adultere
Am renunţat la himere
Cu sadism îmi urmez gândul pocit
Sărutul îmi procură senzaţii
Trăite ades ca-n infern
Ador chiar păcatul etern
Refuz să-mi mai plătesc obligaţii
Modernismul nu are morală
Îmi ofer dezinvolt trupul,
La el râvneşte tot grupul,
Preţul plăcerii-i la învoială
Trăitori în veacul pentru consum
Dragostea se face pe bani
Şi nici nu mai ştiu de câţi ani
Îmi place ades sărutul postum
La ce bun să am o viaţă cernită
Chiar de-s femeia fatală
Uşor cad la învoilă
Cu dorinţa să fi u mulţumită
GUSTURI RUPTE
O amică fără nume
Respectată prin cutume
Ca-n reprezentaţii bufe
Spăla toată ziua rufe
A-nvăţat încă de mică
S-aibă grijă de pisică
Fără să se preocupe
Că-ntr-o zi i se va rupe
Fie-n zi, fi e în noapte
Savurează mere coapte
Gustă rar vinul din cupe
Intuind că i se rupe
Azi aşa, poimâine-aşa
Se simte bine în şa
Admiră forme de crupe
Mândră că i se va rupe
Rea de gură şi de muscă
Deseori i se ofuscă
Stă la margine de tufe
Spălând toată ziua rufe
SIRENELE
Pe o mare însorită
Se scăldau raze în valuri
Din senin, neliniştită,
Apa se lovea de maluri
Ude, au ieşit din mare
Cu privirile profunde
Trei sirene, trei fecioare –
Forme goale şi rotunde.
Ochii cu sclipiri albastre
Sânii ca de fată mare
Uimitor, păreau că-s astre,
Cu torsuri bronzate-n soare.
Braţe lungi de balerine
Buze fl ori de trandafi r
Se-nsoţeau cu gesturi line
Nefi resc dans în delir.
Au plutit un timp pe ape
Trei sirene adultere
Pregătite de agape
Şi dorinţe efemere
PĂDUREA RĂVĂŞITĂ
O pădure răvăşită
De furtuni şi uragane
A fost crunt năpăstuită
Şi-a rămas fără coroane
Trunchiurile ruginite
De stejari fără frunziş
Se ridică insolite
Către cer, privind ponciş
Cum vremea e capricioasă
La început de april
Un frig nemilos se lasă
Din senin, venit tiptil.
Deşi are crengi ciuntite
Pădurea-i plină de viaţă
De sub straturi putrezite
Răsar smocuri de verdeaţă
Se simte pământul reavăn
Freamăt surd mişcă crenguţe
Cupidon trezit din leagăn
A vânat trei vrăbiuţe.
ZI DE CRĂCIUN
Cer de plumb în ziua mare
Chiar ziua lui Moş Crăciun
Care stă în aşteptare
Să primească un zăbun
Un zăbun de nori cu ploaie
Ori măcar fulgi de zăpadă
Să alunge din zăvoaie
Cerbii ce-s porniţi pe sfadă.
Pomii parc-ar fi de piatră
Nu se-ndoaie, nu se mişcă
Într-o lume idolatră
Rotită ca o morişcă.
Pădurea e pustiită
De neaşteptate geruri,
Într-o iarnă răvăşită
De furtuni picând din ceruri
Vântul s-a ascuns în grote
Frigurile-ncremenite
Străjuiesc cerul în volte
Fără astre troienite.
Moşul aşteptat soseşte,
Ca-n poveşti aleargă renii,
O stea magic străluceşte
Întărind farmecul iernii.
AN NOU
An Nou nu va veni curând,
Nouă e doar numărătoarea!
Speranţele mor aşteptând,
Veche în veci e disperarea!
An Nou nu-nseamnă şi belşug
Când regi acum sunt troglodiţii,
Cei mulţi vor trage tot la jug
Şi vor trăi ca osândiţii.
Cu rugăciuni la Dumnezeu
An Nou va fi doar o himeră,
Curând va reveni Orfeu
Cu-o puşcă în bandulieră.
De dorim pace pe pământ
De Anul Nou să schimbăm zeii!
Belşug nu vom avea oftând
Şi ascultând arhiereii.
De Anul Nou să detonăm
Focoasele la nucleare
La arme! Să nu amânăm,
Căci devenim o închisoare.
De Anul Nou să fim uniţi
Să spânzurăm mai marii lumii!
Să nu mai facă prozeliţi
Care se poartă ca nebunii.
LAUDATIO
Confraţi, poeţi de stirpe veche
Crescuţi cu laudatio
Scriu opera ce n-au pereche
În vremi de lamentatio
Prin cafenele şi cenacluri
Schimbă impresii fără sens
Dar după două coniacuri
Ajung la pace şi consens.
Ca şi-ntrecut, privesc cu teamă
Cum se ridică noul val
Că-n bresla scribilor de seamă
Nu mai e loc la caşcaval
Se mulţumesc cu ce mai pică –
Bilet la mare sau la băi
Căci laurii, la o adică,
Sunt împărţiţi între dulăi
Confraţi, poeţi de viţă veche
N-au timp de lamentatio
Cu opere fără pereche
Scriu zilnic laudatio
NU ŞTIU CÂND PLEC
Nu ştiu când plec,
nici când revin
Pe-a visului aripă
Să revăd fi le din destin
Trăite pentr-o clipă
Nu ştiu de nu e prea târziu
Pe uliţa pustie
Să călăresc un bidiviu
În drum spre veşnicie
Nu ştiu nici de mai are rost
În locuri fără nume
Să retrăiesc câte au fost
Cu vechile cutume.
De voi veni spre asfi nţit
În gând survolând marea,
Zăganu-n zboru-i insolit
Îmi va veghea cărarea.
—————————————————–
—————————————-
CIUCĂ Virgiliu, poet şi scriitor român. Membru al Ligii Scriitorilor din România (Filiala Bucureşti) şi al Asociaţiei „Amicii Statelor Unite”. Născut în comuna Gherceşti, judeţul Dolj. A urmat cursurile liceale la Şcoala Normală de Învăţători din Craiova. A continuat cursurile medii la Liceul din Lupeni. Bacalaureat la Liceul „I. L. Caragiale” din Bucureşti. Inginer, absolvent al Facultăţii de Electronică şi Telecomunicaţii din Bucureşti, promoţia 1966. Schimbat dintr-o funcţie de conducere sub pretextul că nu era membru de partid, a cerut în 1980 plecarea definitivă din ţară invocând discriminarea pe considerente politice şi încălcarea legilor ţării tocmai de către cei care trebuiau să le aplice şi să le protejeze. În 1985 a obţinut şi aprobarea de plecare, şi rezidenţă americană. Şi-a continuat studiile în Statele Unite devenind Master în „Management and Administration” la Politechnic University din New York, promoţia 1996. A lucrat în domeniul transmisiilor de televiziune prin satelit, dar şi prin staţii terestriale la mari întreprinderi precum Group W Satellite Commuication-Westinghouse, CBS, Viacom, Echostar şi Univision cu sediile în Connecticut, New York şi New Jersey. Volume de poezie publicate: „Blestem străbun” – Editura Semne, 2007; „Versete dumnezeieşti” – Editura Semne, 2008; „Pierdut în lume” – Editura Semne, 2010; „Chemarea la judecată” – Editura Semne, 2012; „Condamnarea” – Editura Semne, 2013. (George Roca, Rexlibris Media Group)
