“Pentru orice jurnalist american care se documentează în mod onest, există un altul afectat de ipocrizia obiectivităţii. Pentru orice ziarist african care scuipă minciunile guvernului, există un altul care îşi riscă viaţa pentru a publica adevărul. Pentru orice reporter rus care demască corupţia există un altul care câştigă bani murdari scriind articole ce conţin publicitate mascată. Şi pentru orice gazetar englez care utilizează truisme brute în titluri umflate, există un altul care penetrează ceaţa secretomaniei guvernamentale. Nu există decât jurnalism de bună şi de proastă calitate!” – David Randall
Lyon/Franța
Forumul Jurnaliștilor români din Europa, eveniment ce face parte din proiectul: „Presa Românească din Străinătate, element de consolidare şi promovare identitară”, inițiat și organizat de către Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni din cadrul MAE, a avut loc la Lyon/Franța, în perioada 14 – 16 martie 2014. Acțiunea s-a desfășurat pe structura a mai multor dezbateri cu tema: ”Jurnalism românesc, contribuţie la definirea identitară”, ”Presa de limbă română, element de unitate identitară”, ”Interes public şi interes naţional”. La Forum au participat jurnaliști români din: Franța, Italia, Marea Britanie, Belgia, Grecia, Austria, Spania și România, precum și reprezentanţi ai Global Romanian Society of Young Professionals (GRASP), Ligii Studenţilor Români din Străinătate (LSRS), Jeunes Moldaves și Ronde Roumaine. Bogdan Stanoevici – Ministrul delegat pentru românii de pretutindeni, a prezentat strategia și proiectele departamentului și a subliniat importanța îmbunătățirii relației dintre românii din diaspora și comunitățile din care aceștia fac parte în țara de adopție.
Două zile de dezbateri
Reuniți în cadrul forumului de la Lyon, jurnaliștii români din Europa prezenți, au avut posibilitatea să-și exprime opiniile legate de problemele cu care se confruntă românii din străinătate, să dezbată modul în care reușesc să mențină în viață publicațiile la care lucrează, într-o lume în care interesele și banul sunt mai presus de profesionalism, de dăruire, pasiune, sau lupta pentru adevăr și informații reale și de interes. Pe această temă, s-au efectuat numeroase comentarii și au fost prezentate la concret diverse proiecte de către jurnaliștii prezenți, printre care: Monica Ioan Chihaia (RadioRFI-Grecia), Cristina Hermeziu (Adevărul-Franța), Iulia Badea Guéritée (Courrier International-Franța), Andi Rădiu (Gazeta Românească-Italia), Larisa Axinia (Antena3-Italia), Ciprian Bălțoiu (Digi24-Spania), Ramona Mitrică (Profusion Publishers-Anglia), Carmen Drăghici Hopârtean (Arthis-Belgia), Constantin Hant (Diaspora.ro-Austria), Liviu Hopârtean (Radio Arthis-Belgia), Nicu Dendiu (Românul-Spania), Adrian Cherciu (Profusion Publishers-Anglia), Cristian Merchea (Emigrantul-Italia), Vasile Damian (Radio RFI-Franța) și mulți alții, moderator fiind Cristina Liberis.
Dacă presa tipărită din România a început să fie înlocuită cu cea on-line, în comunitățile de români din străinătate, prezența unei publicații pe suport de hârtie care să ofere informațiile și știrile de care aceștia au nevoie, este o reală necesitate.
S-a vorbit despre știri negative și știri pozitive, în condițiile în care lupta pentru imaginea românilor și a României în afara granițelor este prioritară. Dacă pentru unii, știrile gen: „4 români din provincia Alicante au furat 10 kg de usturoi” sunt de primă pagină, pentru majoritatea, astfel de relatări sunt neprofesioniste și defăimătoare la adresa românilor, într-o țară de adopție în care, fiecare, individual, își dorește să se încadreze în tiparul pozitiv al celor cu care conviețuiesc, a celor care, cu multă binevoință, înțelegere și toleranță i-au adoptat.
În general, românii din străinătate s-au integrat cu succes în țările în care muncesc și trăiesc și sunt percepuți ca fiind muncitori, serioși și responsabili, încercând, pe cât posibil să nu șifoneze imaginea țării din care provin.
Dacă noi, cei care scriem pentru românii din diapora sau despre aceștia, suntem mai mult preocupați să evidențiem în mod repetat doar pe cei care „fac tot felul de găinării ordinare”, de ce mai punem problema discriminării și a intoleranței în țara de adopție, când, în mod clar și evident ne defăimăm între noi unii pe alții. Știri precum cazul Mailat și multe altele asemănătoare de o gravitate ieșite din normalitate nu pot fi trecute cu vederea și e firesc să fie mediatiazate, dar să nu exagerăm, să nu fabulăm transformând o „găinărie” de doi bani în senzațional doar pentru audiență, ieșire în evidență sau like-uri cât mai multe, și legat de aceste aspecte Andi Rădiu (Gazeta românească/Italia) avea dreptate când afirma că, „astfel de cazuri grave nu pot fi trecute cu vederea sau ignorate”, dar să nu punem în aceeași balanță o situație în care s-a furat un portofel cu o alta în care este vorba despre crimă sau viol. În acest sens, s-a subliniat de nenumărate ori în cadrul dezbaterilor, că este extrem de important ca jurnaliștii români din diaspora să vorbească aceeași „limbă jurnalistică” iar mesajele transmise cititorului/ascultătorului prin lucrările lor să fie un indemn la unitate, la omenie și responsabilitate, nu la dezbinare, defăimare, invidie și ură unii față de alții.
O altă temă despre care s-a vorbit în cadrul întâlnirilor a fost și cea legată de păstrarea limbii române, de importanța și prezența cursurilor de limba română în comunităţile românești, în contextul în care, copiii românilor din străinătate învață la școlile de stat din țările de adopție, vorbind limba maternă doar în familie, temă pe marginea căreia Cristina Hermeziu (Adevărul) și Iulia Badea Guéritée (Courrier International) din Franța, au efectuat cu mult profesionalism comentarii prețioase, subliniind „importanța recuperării identității naționale prin limba de origine”.
Și tot în acest context doresc să menționez un aspect unic, de o importanță și reală admirație, pe care l-am remarcat în timpul vizitei efectuate la Consulatul român din Lyon, – unde mulți dintre noi am rămas uimiți de modul de organizare profesional al acestuia, prin grija Gabrielei Dancău, consul general-, și anume: prezența cursurilor de limba română realizate în incinta consulatului pentru copiii românilor din zona Lyon, cursuri a căror predare se efectuează în mod voluntar de către profesori români rezidenți în Franța.
Un alt subiect dezbătut de către cei prezenți a fost și comunicarea – de multe ori inexistentă -, dintre jurnaliștii din diaspora și autoritățile române, ambasade/consulate, menționându-se faptul că există situații în care comunicarea dintre aceștia se bazează doar pe criterii politice, de interes sau simpatii personale.
Despre întoarcerea în România a specialiștilor din diaspora, tinerii studenți reprezentanţi ai Ligii Studenţilor Români din Străinătate (LSRS), Global Romanian Society of Young Professionals (GRASP), Jeunes Moldaves şi Ronde Roumaine, au prezentat proiecte şi au efectuat propuneri în acest sens.
Important este de reținut faptul că, pe parcursul celor două zile de dezbateri, s-a creat o punte de legătură specială, concretă și sinceră, între toți cei prezenți la forum și echipa din Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni, respectiv, Bogdan Stanoevici – Ministrul delegat pentru românii de pretutindeni, Alina Hagima – Director General DPRRP și Mioara Bogdan – Director DPRRP, echipa Consulatului din Lyon și nu în ultimul rând, Cristina Liberis cea care a organizat și moderat impecabil acest forum. S-a vorbit liber, fără teamă, într-o atmosferă relaxată, eliminându-se acea barieră prezentă de foarte multe ori între jurnaliștii români din diaspora și autoritățile române.
În acest context, s-a propus crearea unei organizații, a unui for la care să adere nu numai cei prezenți ci și alți jurnaliști din Europa, care, din motive știute doar de ei nu au răspuns la invitația de a participa la eveniment. După multe sugestii și păreri, s-a concretizat înființarea Uniunii jurnaliștilor români din Europa, cu sediul la Bruxelles, având 12 jurnaliști fondatori din toate colțurile Europei și propuneri pentru proiecte regionale care să fie realizate pentru românii din diaspora.
Pe acești români, doresc să-i cunosc personal, pentru că și eu sunt un român de pretutindeni…
La final, l-am întrebat pe Bogdan Stanoevici – Ministrul delegat pentru românii de pretutindeni, care-i sunt proiectele și promisiunile pentru noul său mandat în ceea ce-i privește pe românii din diaspora. Răspunsul s-a dovedit a fi unul cât se poate de sincer: „Eu nu cred în promisiuni. Promisiunile sunt întotdeauna lucrul cel mai ușor de încălcat și de uitat. Eu cred în ceea ce putem face, dacă ne dorim, în ceea ce se poate concretiza. De vorbe-n vânt și promisiuni deșarte suntem sătui cu toții. Avem nevoie de concret, de real, nu de promisiuni pe care nu le putem respecta. Profesorul meu, regretatul Amza Pelea, Dumnezeu să-L odihnească!, avea o vorbă: “Când ieși din scenă, în spatele tău trebuie să rămână vid!” Parafrazându-l, îmi doresc ca atunci când voi ieși din această scenă a ministrului delegat pentru românii de pretutindeni, în spatele meu să rămână ceva concret. Vreau să rămână o imagine frumoasă a românilor de pretutindeni, la care am contribuit, o imagine în care să creadă în primul rând ei înșiși, să fie convinși că dacă problemele economice i-au alungat din țară, asta nu înseamnă că ei nu contează. Un român din Spania nu e mai român decât cel din România sau din Statele Unite. Suntem toți, la fel de buni români, avem aceleași probleme cu care ne confruntăm și aceleași preocupări de viață. Pe acești români, doresc să-i cunosc personal, nu din ambasade, din ziare sau de la televizor. Nu acest aspect mă interesează pe mine. Eu doresc să vorbesc cu ei, să aflu de la ei ce probleme au și cu ce se confruntă în țara lor de adopție. Desigur că, nu voi putea să le schimb în bine pe toate câte sunt, sau să le rezolv toate problemele cu care se confruntă, dar voi fi mulțumit dacă voi reuși să aflu direct de la ei problemele pe care le au și unde nu am rezolvare imediată, să le pot transmite mai departe spre rezolvare. Eu sunt un om simplu, unul care s-a confruntat cu problemele cu care românii din diaspora se confruntă. La fel ca ei, și eu sunt un român de pretutindeni. Nu sunt nici politician, nici om de afaceri, dar fac parte dintr-o structură care și-a asumat o responsabilitate și trebuie să o respect. Întotdeuna este nevoie de un liant. Îmi doresc să fiu acel liant nu numai în înteriorul guvernului, ci și între puterea politică și oamenii care așteaptă schimbări, așteaptă să fie ascultați, de aceea doresc să vin acolo unde acești români muncesc, să vorbesc cu ei, să-i ascult și, împreună să găsim o cale de rezolvare a problemelor cu care se confruntă…”
“Nu există decât jurnalism de bună şi de proastă calitate!”
Am afirmat de nenumărate ori faptul că, un jurnalist adevărat trebuie să fie acea persoană cu verticalitate și responsabilitate care nu se vinde politic sau în alt mod pentru că obligația sa este să apere adevărul şi să scoată nedreptatea la lumină. Dacă nu iubeşte adevărul şi nu este credincios acestuia, devine unul extrem de periculos pentru societate. Să privim atent în jur și vom vedea aşa numiţi jurnalişti, reporteri de radio şi televiziune care promovează minciuni, defăimări, imoralitate. Nişte pseudo-jurnalişti, nişte rataţi lipsiţi de orice rigoare profesională, care, pentru sume derizorii, publică în ziarele lor pângărite de atâta prostituţie, tot felul de lucruri mincinoase pentru a-şi servi stăpânii.
Obligația unui jurnalist profesionist este să-i apere pe oameni și să le comunice adevărul, să-i protejeze de minciunile şi nelegiuirile la care sunt expuşi. Dacă nu-i iubeşte pe oameni ca pe sine însuşi, nu poate fi un bun jurnalist. Iată de ce unii ziariști şi bloggeri devin defăimători notorii şi manipulează cu minciunile lor la nivel de naţiune. Orice jurnalist trebuie să se întrebe cum le slujeşte oamenilor prin ceea ce scrie şi publică. Le face bine sau rău acestora? Îi aduce la adevăr sau îi robeşte în minciună şi nelegiuire? Apărarea şi proclamarea adevărului implică cea mai grea luptă care s-a dat, se dă şi se va da în această lume.
Un jurnalist trebuie să fie întotdeauna conştient de acest adevăr şi să-şi asume riscul luptând până la capăt. Pe față, nu să lovească prin spate. Lupta pentru adevăr este extrem de grea pentru că adevărul este zilnic expus la atacuri grave. Jurnalistul integru trebuie să fie conştient şi să rămână perseverent în lupta sa. Doar un astfel de jurnalist va realiza materiale de calitate înaltă şi nu va fi unul ce aşteaptă să fie împins din spate de alții. El nu va ceda nici în faţa oamenilor sau împrejurărilor care descurajează. Cum poate să apere şi să proclame adevărul cineva care nu are pasiune pentru adevăr? În viaţa noastră intervin oameni, evenimente şi anumiţi factori care afectează într-un fel sau altul pasiunea noastră pentru ceea ce facem. Dar un jurnalist integru va rămâne pasionat să proclame adevărul şi să slujească oamenilor. Mass-media cere de la specialiştii săi o disciplină de armată. Nicio publicaţie, post de radio sau de televiziune nu poate rămâne pe podium dacă, echipa sa nu respectă disciplina necesară.
Foto: Ciprian Bălțoiu – DIGI24/Spania