O aniversare, dragă nouă, moldovenilor şi tuturor românilor. Prilej de a reaminti o istorie tulburătoare, plină de fapte eroice şi evenimente ce explică vremurile pe care le trăim, cu mari emoţii, în prezent.
Moldova, nume ce provine de la râul omonim, în care şi-a găst sfârşitul căţeaua credincioasă a maramureşanului Dragoş, primul descălecător consemnat pe aceste plaiuri. Cercetătorii dau numelui frumoasei ţări, tot soiul de etimologii, mai mult sau mai puţin controversate şi credibile. Unii istorici, avansează ca dată a fondării Moldovei anul 1285. Cert este că în 1359, un alt cneaz din Maramureş, Bogdan I, trece în Moldova, îl detronează pe nepotul lui Dragoş, Balc, şi declară independenţa Moldovei. Urmaşiii lui Bogdan I au unificat sub stăpânirea lor tot teritoriul dintre Carpaţi, Nistru, Dunăre şi Marea Neagră, punând în calea tătarilor tabere de mercenari secui, de la care au rămas toponimice ca Mikloshély (Miclăuşeni), Vàrhély (Orhei), Kis-Jenö (Chişinău) sau Csupor (Ciubărciu, azi Ciobruci).
Dar şi până la Dragoş, multe seminţii au trecut peste daci / bolohoveni / volohoveni / brodnici: pecenegi, cumani, slavi, tătari, unguri … lăsând urme, materiale şi spirituale, în evoluţia autohtonilor. Astfel, Principatul Moldovei a fost stat european timp de peste cinci veacuri. În timpul lui Roman I (1391-1394), pe care hrisoavele îl numesc voievod al Moldovei de la munţi şi până la mare, graniţele Moldovei fiind formate la vest de Munţii Carpaţi, la est de râul Nistru, în nord de râurile Nistru şi Ceremuş, în sud graniţa era formată de Marea Neagră, Dunăre-Siret şi Milcov.
Mai târziu, Principatul este împărţit administrativ în Ţara de Sus, cu capitala la Suceava şi Ţara de Jos, cu capitala, vremelnic, la Bârlad, cu 24 ţinuturi: Cernăuţi, Hotin, Soroca, Rădăuţi, Suceava, Dorohoi, Botoşani, Cârligătura, Neamţ, Iaşi, Lăpuşna, Orhei, Putna, Roman, Tecuci, Vaslui, Tutova, Bârlad, Covurlui, Frumoasa, Ciubărciu, Obluciţa, Chilia şi Cetatea Albă. Vremurile potrivnice au făcut ca vecini lacomi să muşte adânc din trupul ţării. Ce a mai rămas din moştenirea lăsată de Ştefan cel Mare, ciuntită la nord şi la est, s-a unit, în 1859, cu Ţara Românească. Câţiva ani mai târziu Principatele Unite devin România stat ce îşi cucereşte prin jertfe de sânge independenţa în 1878. Devine regat în 1881 sub conducerea unui prinţ neamţ, Carol I, care s-a dovedit a fi credincos poporului român şi făuritor al României moderne.
Cum s-a ajuns ca peste 54% din trupul Moldovei, apărată de brava armată a lui Ştefan cel Mare să fie cotropit de alte seminţii ? În timpul lui Alexandru cel Bun are loc prima luptă a moldovenilor cu turcii, care atacă, fără succes, Cetatea Albă (cca. 1420). Rămâne celebră, în istorie, şi bătălia cu turcii de la Podul Înalt (1475), la care se adaugă zeci de alte bătălii. Atacurile inamicilor se înteţesc, cu tot felul de pierderi teritoriale. În secolul al XVI-lea Ţara Moldovei devine stat tributar Imperiului Otoman. Cu haraci, biruri, tribut, peşcheşuri … şi preluarea unor obicieuri, de care nu am scăpat nici în ziua de astăzi. De reţinut, Moldova nu a fost niciodată paşalâc turcesc !
La 1600, Mihai Viteazul devine domnitor şi al Moldovei realizând prima unire celor trei principate: Ţara Românească, Transilvania şi Moldova. Poarta otomană instaurează domniile fanariote în 1711 şi abia în 1822 sunt restabilite domniile pământene. În 1775, Imperiul Otoman cedează partea de nord a Moldovei (Bucovina) Imperiului Habsburgic, iar în 1812, cedează Rusiei, teritoriul dintre Prut şi Nistru (Basarabia). În 1856, 3 judeţe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad şi Ismail) reintră în componenţa Principatului Moldovei. Urmează Unirea Mică din 1859, iar în 1918, în împrejurări istorice de importanţă planetară, Basarabia şi Bucovina vor fi reintegrate, realizându-se România Mare.
Pe 28 iunie 1940, Uniunea Sovietică, în urma ultimatumului (urmare a pactului secret Ribentrop-Molotov), cotropeşte din nou Basarabia şi Bucovina de Nord. Au loc tot felul de împărţiri şi creaţii statale artificiale, cea mai cunoscută fiind Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (1940 şi din 1944 până în 1991). În 1991, RSS Molodovenească îşi declară independenţa. Alte părţi din Moldova istorică (Bucovina de Nord, Ţinutul Herţa, judeţul Hotin şi sudul Basarabiei) fac astăzi parte din Ucraina. Aşa s-a ajuns ca teritoriul Moldovei lui Ştefan cel Mare să se afle azi în România (46%), Republica Moldova (36%) şi Ucraina (18%).
Moldova a fost un stat iubitor de pace, cu oameni gospodari, cu o inteligenţă deosebită. Datorită acestor calităţi native au reuşit să reziste vicisitudinilor timpurilor vrăjmaşe. Moldova şi-a ajutat aliaţii, aflaţi în necaz, respectându-şi angajamentele luate, chiar cu sacrificii. Moldovenii, da, cei cu sârma, au construit România. Zone întregi ale ţării au fost „invadate” de moldoveni, care au participat, fără să se bată cu pumnul în piept, la ridicarea marilor unităţi industriale, a zecilor de mii de blocuri de locuinţe, au lucrat cot la cot cu „băştinaşii” la evoluţia acelor zone. Multe toponimice amintesc de prezenţa moldovenilor în celelalte provincii ale României. Asemenea nume s-au dat în semn de respect faţă de seriozitatea moldovenilor. Până şi un mândru vârf din Munţii Făgăraşului (dintre Ardeal şi Ţara Românească) poartă numele Moldoveanu (2544 m); Filip Moldoveanu este cel care a realizat în anul 1544, Catehismul Lutheran, prima carte tipărită în limba română. Şi asta, unde ? La Sibiu . E suficient.
După 1989, moldovenii au împânzit Europa. Cauzele le cunoaştem cu toţii. Le-am dezbătut de nenumărate ori. Au reuşit să fie apreciaţi şi acceptaţi în toate localităţile unde şi-au găsit locuri de muncă. Au adus în patrie, împreună cu românii din celelalte provincii, miliarde de euro, dorind să ridice localităţile de unde au plecat la standarde europene. În multe locuri s-a şi reuşit acest lucru.
Nicio clipă nu s-a uitat, nici măcar în timpul comunismului, că pe cele două maluri ale Prutului trăiesc oameni ale aceluiaşi trunchi. Se conştientizează tot mai mult acest lucru. Timpul reunirii se apropie tot mai mult. Datorită evenimentelor din Ucraina s-a deschis o fereastră uriaşă pentru R. Moldova. S-au realizat paşi decisivi spre integrarea ţării în marea comunitate europeană. Tensiunile sunt foarte mari, dar cecul în alb oferit recent, întâmplător sau nu chiar pe 28 iunie, de Uniunea Europeană, ne fac încrezători în îndeplinirea visului tuturor românilor. De a fi o singură ţară, cu toţi fraţii la un loc.
E 2 iulie 2014 ! La Putna se aude dangăt de clopot ! Ştefan cel Mare, cu siguranţă, e fericit de ceea ce se întâmplă şi e mândru de moldovenii lui ! Doamne ajută !
—————————–
