Motto:
„Mă mişc între Dumnezeu şi neamul din care fac parte. În afară de aceşti termeni, nu văd nimic semnificativ între cer şi pământ.” (Petre Ţuţea)
„Fiecare popor îşi merită conducătorii” – spunea Stalin, şi nu citez sinistrul personaj pentru a irita de la bun început spiritele, ci pentru că avea dreptate. Stimaţi 14 aspiranţi la primul jilţ al Ţării, eu, ca simplu membru al poporului român, băgător de seamă în această campanie mizerabilă, lipsită de nerv creator şi mai ales de charisma vreunui cap de serie, vă întreb – fiindcă am şi acest drept, în baza obligaţiei moral-cetăţeneşti de a vota – cum m-aţi putea determina să mă deplasez până la secţia de votare pentru a pune ştampila în vreo pătrăţică.
Ce vrem noi şi ce daţi voi, în afară de „pâine” (ulei, făină, găleţi, fulare, galoşi, milostenii cu terenuri pe la mănăstiri etc.) şi „circ” – interminabila cavalcadă penală, din care a deocamdată se vede doar vârful aisbergului – demarată în trombă de o DNA până acum „neştiutoare”, devenită neiertătoare precum Inchiziţia medievală la vânătoare de văjitoare? Desigur, mai bine şi mai târziu decât deloc, dar tare mă tem că n-o să-i ajungă un secol să pună lucrurile la punct. Până una-alta, se îmbină frumosul cu utilul, nu? „Pâine şi circ” rămâne, de milenii, reţeta favorită şi eficientă pentru a fermeca poporul dornic de sânge proaspăt, fericit că o păţesc şi „zeii” cândva aclamaţi în piaţă publică. Şo pe ei! Săracul popor, băgat la başcă pentru un sac de cartofi şi trei găini! Aceeaşi categorie de votanţi care nu ştiu sî răspundă la întrebări televizate de genul: „cum se numeşte ţara noastră?”, „care este capitala României”, sau dacă „este bine că femeile din România au orgasm?” şi care se calcă în picioare, în magazine, pentru tigăi, mălai sau detergent. S-a ajuns prea departe.
Aşadar, ce vrem noi, şi ce daţi voi?
Am să vă spun ce aşteptări am, de pildă, eu, de la un Preşedinte…corect, fiindcă în stadiul actual şanse de strălucire nu se întrevăd. În primul rând, să respecte Legea, începând cu Constituţia – Legea legilor – şi să dea de pământ cu toţi reprezentanţii instituţiilor statului de drept care nu o aplică. Să-şi alcătuiască un guvern responsabil, cu miniştri capabili să reziste fără, măcar până la virtual viitoare anticipate, fără a-şi vârî mâinile până la umăr în bruma pe care au lăsat-o cei de dinainte. Cred că mă exprim mult prea elegant faţă de mizeria la vîrf. Vreţi argumente? Poftim! Doar câteva dintre cele mai recente:
• Dosarul Microsoft. Fostul ministru al Comunicaţiilor Gabriel Sandu este audiat de procurorii DNA, în dosarul Microsoft. Acesta ar fi favorizat un grup de firme, întocmind caietul de sarcini în aşa fel încât acestea să câştige licitaţia de achiziţie a unor produse software.
• Dosarul Hrebenciuc. Interceptările discuţiilor cu Dan Şova scot la iveală detali interesante. Cei doi discută despre modificarea legii corupţiei, dar şi despre funcţia de preşedinte al PSD. În interceptări apar şi numele lui Victor Ponta şi Traian Băsescu.
• Rovana Plumb, fostul ministru al Mediului, este acuzată că şi-a înmatriculat o maşină în Bulgaria pentru a evita timbrul de mediu, pe care ea însăşi l-a instituit. ACL îi cere să clarifice situaţia.
• Nou dosar pentru Hrebenciuc şi Şova. Cum negociau cei doi lideri PSD „epoca post-Victor”.
• Procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Secţia de combatere a corupţiei au dispus efectuarea urmăririi penale faţă de Dan Şova, vicepreşedinte al PSD, senator în Parlamentul României, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă.
• Dosarul retrocedărilor ilegale (mai ales ale celor din Transilvania, care contestă Tratatul de la Trianon
• Distrugerea ecosistemului forestier românesc; Roşia Montană; construirea minei de aur de la Certej fără autorizaţie (Mining Watch prezintă documente). Etc., etc., etc..
Aşadar, ce aşteptări am de la viitorul Preşedinte al României?
• Să nu târguiască Ţara şi Poporul, graniţele şi bogăţiile româneşti.
• Să nu permită amestecul statelor vecine în problemele interne.
• Să reintroducă obligativitatea serviciului militar, eliminat din 2007. Forţele Armate Române sunt formate din trei categorii de arme: Forţele Terestre, Forţele Aeriene, Forţele Navale , aflate sub comanda Statului Major General, direct subordonat Ministerului Apărării Naţionale. Pe timp de război, Preşedintele României este comandatul suprem al Forţelor Armatei. Am avut şi mai avem trupe române în Bosnia şi Herţegovina, Kosovo, Irak şi Afganistan. Suntem lipsiţi de apărare, înconjuraţi de neprieteni. În caz de atac, fiţi siguri că aliaţii vor avea alte treburi decât să ajute o ţărişoară care dintotdeauna le-a stat unora dintre „aliaţi” lor ca un os în gât. (În Norvegia s-a introdus, recent, serviciul militar şi pentru femei. Nu mai vorbesc de Israel…)
„Istoria ne învaţă că alianţele militare nu îţi asigură nicio apărare în faţa agresiunii externe. E o uriaşă naivitate să crezi că SUA sau NATO se vor bate cu Rusia, poate nuclear, pentru România. La o adică, marile puteri se înţeleg peste capul popoarelor mici, ca la Yalta, şi nu numai, şi redesenează frontierele Europei. Nicolae Ceauşescu a înţeles perfect în 1968, în timpul invaziei ruse în Cehoslovacia, cum funcţionează alianţele militare pentru noi, adică dezastruos, şi a înfiinţat gărzile patriotice. Războiele moderne au dovedit că o armată de profesionişti a unui stat mic, oricât de bine pregătită şi înzestrată ar fi, poate fi uşor înfrântă de trupele unei mari puteri, recte SUA, Rusia sau Germania. Dar o armată de gărzi patriotice, ce aplică tactica războiului «popular» sau «naţional» poate crea greutăţi insurmontabile agresorului sau chiar înfrângerea pe termen lung: vezi războiul din Vietnam, mujahedinii afgani ce i-au înfrânt pe sovietici în anii 80, talibanii anti-NATO sau insurgenţii din Irak. Recent trupele de civili separatişti pro-ruşi înarmaţi cu arme din sediile de poliţie şi cazărmi blochează ofensiva uneia dintre cele mai mari armate ale lumii: Armata Ucraineană. Deci retorica din anii 2000 a politicienilor români împotriva serviciului militar obligatoriu a fost o greşeală şi a subminat nivelul de apărare al ţării. De aceea, recrutarea tinerilor pentru serviciul militar minimal, de circa cinci săptămâni până la depunerea jurământului, este un act de necesitate obligatoriu pentru păstrarea fiinţei naţionale şi siguranţa naţională. Serviciul militar obligatoriu reprezintă şi un factor de coeziune şi solidaritate naţională a românilor, atât din ţară, cât mai ales din străinătate. (…) Mâine, dacă aş primi ordinul de prezentare la mobilizare, ca rezervist, nu m-aş da în lături să stau cu Kalaşnicovul în mână, pe umăr cu desaga de grenade ofensive şi defensive şi pe spate cu aruncătorul de rachete, pe linia albastră a Nistrului pentru o Românie Mare şi unită” (Ionuţ Ţene – NapocaNews).
Ce să nu mai facă noul Preşedinte?
• Să nu mai permită umilirea Bisericii Neamului, inclusiv înlocuindu-se Religia (ca materie de curriculă şcolară) cu o făcătură dictată de interese externe oculte, tip New Age. Nu suntem atei, noi, românii! Nici copiii, şi nici nepoţii noştri. Nici străbunii n-au fost atei. Tinerele generaţii au dreptul la cunoaştere, măcar. Cum poţi combate ceva despre care nu ai habar? Unde mai sunt etica şi logica unui asemenea demers?
IMPORTANT: Să nu se mai lase, vreodată, vreun preşedinte al României – stat naţional, unitar, independent şi indivizibil – umilit, îmbrăcat în surtuc verde, de fantome călări ale lui Horthy, prin Ardealul pururi românesc.
„Sancţionarea a zece oficiali maghiari de către SUA reprezintă un avertisment foarte serios pentru cei care susţin politica extremistă şi pro-rusă a Guvernului lui Viktor Orban. Acest avertisment ar trebui luat în serios şi în România cu privire la formaţiunile care colaborează strâns cu Viktor Orban şi care îl ajută în promovarea ideilor revizioniste, autonomiste si liberale. Dacă Guvernul Viktor Orban a ajuns să fie tratat la fel ca puterea din Rusia pe plan internaţional, UDMR ar trebui tratat cu aceeaşi măsură în România, pentru că s-a dovedit o formaţiune pusă în slujba derapajelor Budapestei. Dacă Guvernul de la Budapesta are o problemă de credibilitate în comunitatea internaţională, şi Guvernul de la Bucureşti are una cât timp colaboratorii apropiaţi ai lui Viktor Orban, şi anume liderii UDMR, se află în Executivul României şi reprezintă aripa Orban în politica ţării noastre.” (Bogdan Diaconu, deputat independent, fondatorul Partidului România Unită)
„Cine nu şi-a scris istoria cu sângele, acela sau n-a avut-o nicicând, sau crede că poate trăi pe contul istoriei altora” – scria marele poet, Orfeul de la Pererita, Grigore Vieru
„Jur în faţa lui Dumnezeu, pe conştiinţă şi onoare, că îmi voi jertfi viaţa pentru triumful cauzei comune româneşti…!” – declara Iuliu Maniu.
Summa-summarum!
Nu negociem Constituţia! Mai ales următoarele articole:
• ARTICOLUL 1. Statul român (1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. (4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale. (5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.
• ARTICOLUL 2: Suveranitatea (1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum. (2) Niciun grup şi nicio persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.
• ARTICOLUL 3: Teritoriul (1) Teritoriul României este inalienabil. (2) Frontierele ţării sunt consfinţite prin lege organică, cu respectarea principiilor şi a celorlalte norme general admise ale dreptului internaţional. (3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe. În condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii. (4) Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine.
• ARTICOLUL 4: Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni (1) Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi. (2) România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.
• ARTICOLUL 8: Pluralismul şi partidele politice (1) Pluralismul în societatea românească este o condiţie şi o garanţie a democraţiei constituţionale. (2) Partidele politice se constituie şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei.
• ARTICOLUL 12: Simboluri naţionale (1) Drapelul României este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roşu. (2) Ziua naţională a României este 1 Decembrie. (3) Imnul naţional al României este „Deşteaptă-te, române”. (4) Stema ţării şi sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice.
• ARTICOLUL 13: În România, limba oficială este limba română.
• ARTICOLUL 14: Capitala României este municipiul Bucureşti.
(Constituţia României actualizată, fragmente)
Asistăm la o campanie electorală mizerabilă, murdară, oribilă. Cu scotoceli prin coşul cu rufe murdare şi faulturi, multe faulturi – nepermise în ţări civilizate ca Japonia de pildă, unde, recent, doi membri importanţi ai cabinetului premierului Shinzo Abe au demisionat pentru fapte pe care noi le-am considera… nimicuri. Noi, fiindcă România e ţara tuturor posibilităţilor. „Ministrul japonez al Justiţiei, Midori Matsushima, a demisionat luni, la câteva ore după colega sa de la Industrie, Yuko Obuchi, considerată o reprezentantă emblematică a Guvernului. De la instalarea la putere, la sfârşitul lui 2012, aceasta este cea mai dură lovitură pentru premierul Shinzo Abe, care a confirmat luni la prânz, pentru presă, plecarea titularei postului Justiţiei, prezentându-şi scuze pentru această situaţie. Cele două au fost numite în funcţii la începutul lui septembrie, alături de alte trei femei, în cadrul primei remanieri a Guvernului de la instalarea la putere. Matsushima este suspectată că a încălcat codul electoral, distribuind evantaie cu portretul şi numele sale unor alegători din circumscripţia sa. Lui Obuchi i se reproşează nereguli în utilizarea fondurilor publice. De asemenea, le-ar fi oferit anumitor susţinători bilete la teatru, în valoare totală de 26 de milioane de yeni. Shinzo Abe miza mult pe această tânără, mamă a doi copii, prima femeie care a preluat conducerea faimosului Meti. Mai întâi, el voia să o transforme într-un simbol al politicii sale adresate femeilor, pe care vrea să le atragă pe piaţa muncii, pentru a alimenta economia naţională, care întârzie să se relanseze, într-un arhipelag cu o populaţie care îmbătrâneşte tot mai mult şi se confruntă cu o lipsă a forţei de muncă. După aceea, Shinzo Abe spera ca această tânără să fi putut să-i convingă pe riveranii anumitor centrale nucleare de necesitatea repornirii reactoarelor, oprite toate de la catastrofa de la Fukushima, în martie 2011.” Fără comentarii!
A mai rămas puţin. Voi merge la vot, dar mă întreb, la modul foarte serios, indiferent cine va fi să iasă în turul 2, dacă nu cumva avem prea mari pretenţii de la clasa politică, dorind conducători mai buni decât societatea pe care, de fapt, ei o reprezintă. Adică, decât noi. Fiindcă avem ce merităm. Noi i-am creat, cu degetele noastre şi „cu mintea în straiţă”. Noi le-am dat puterea. „Somnul raţiunii naşte monştri” – nu? Politicienii sunt corupţi, e clar, s-a dovedit, se ocupă de ei DNA, vor deconta. Bun, şi ce va urma? Pe cine validăm? Vor fi mai buni decât ei cei care se bat acum pentru ciolan?
Ce o sa valideze în loc votul popular?
Nu mă mai întrebaţi cu cine votez, fiindcă nu pot să vă spun. Pur şi simplu, nu ştiu. Încă nu m-am hotărât. Niciunul dintre candidaţii la Preşedinţie nu mi se pare perfect eligibil. Vă pot spune doar că, sigur, eu nu voi vota cu reprezentantul UDMR. Şi nici cu alţii/altele. Încă mai reflectez. Oricum, voi vota candidatul pentru care Ţara şi Neamul românesc înseamnă mai mult decât propria fiinţă. Veţi spune că nu s-a născut încă. Ba s-a născut, şi încă de multişor, dar nu e pe listă. Deocamdată. Acum, însă, de nevoie, îl voi vota pe cel care se situează cât mai aproape de acest deziderat.
Nu sunt membră a niciunui partid politic! Am desigur, simpatii şi relaţii interpersonale excelente cu reprezentanţi ai întregului eşichier politic, şi ai tuturor minorităţilor, dar acest fapt este pe cât de firesc (într-o existenţă pe care mi-o doresc în limitele normalităţii, totuşi!), pe atât de nerelevant, ca lider de opinie. Consider că lichelele n-au naţionalitate, etnie, şi mai ales culoare politică. Oameni valoroşi găsim peste tot, dar, din păcate, nu ies în faţă. Ştiţi ce spunea Lenin? (Să nu daţi cu pietre după mine – erau lecturi obligatorii pe vremea mea, şi nu toţi erau idioţi! Dacă aţi avea curiozitatea să răsfoiţi acele pagini, aţi avea mari surprize!) Spunea, deci, Lenin, că „revoluţia conştiinţelor este cel mai greu de înfăptuit”. Şi nu-i aşa? Iar Cronin (dacă nu vă convine Lenin!) scria cam aşa (citez din memorie): „Revoluţiile sunt ca furtunile: scufundă valorile şi ridică gunoaiele”. Nici el n-avea dreptate???
Îmi vreau Ţara înapoi. Cu cine să votez?
„Prefer să mor în mocirlă într-o Românie Mare decât să mor în paradisul unei Românii mici. (…) Fii om, fii drept, şi recunoaşte că, pe deasupra ambiţiilor, intrigilor şi urilor, este Patria, este veşnicia neamului, şi că acolo trebuie să ne întâlnim totdeauna, chiar dacă nu ne înţelegem de fiecare dată” – declara mareşalul Ion Antonescu. Mă alătur cu tot sufletul acestei credinţe. „Unirea e singura stare politică ce ar putea să asigure viitorul nostru şi să ne permita a da ţării organizarea ce o aşteaptă de atât de mult timp” – spunea domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Aştept un asemenea întregitor de Ţară. Dacă va fi să intru în politică vreodată, mai devreme sau mai târziu, voi renunţa la condiţia mea de jurnalist independent doar pentru a lupta, şi politic, umăr la umăr cu oamenii care înseamnă ceva pentru Ţară şi Neam, şi în care cred. Nu-mi place deloc realitatea înconjurătoare, dar voi merge la urne şi voi vota… „răul cel mai mic”. De undeva trebuie să începem. Din casă, de după perdea, nu putem schimba nimic.
———————————
P.S. Ştire de ultimă oră: Viorel Hrebenciuc şi-a pierdut imunitatea. El nu s-a lăsat la voia colegilor din Parlament, ci şi-a dat demisia din Camera Deputaţilor. Procurorii DNA ceruseră arestarea lui, în dosarul retrocedărilor ilegale. Doar imunitatea parlamentară împiedica prezentarea lui Viorel Hrebenciuc în faţa judecătorilor, care să decidă dacă dau curs cererii procurorilor DNA. Procurorii susţin că faptele sunt deosebit de grave şi că arestarea preventivă se impune pentru că există riscul influenţării martorilor sau suspecţilor, persoane din anturajul inculpaţilor – Viorel Hrebenciuc şi Ioan Adam. Preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, a declarat că Viorel Hrebenciuc i-a spus că a fost toată viaţa corect şi nu vrea să prejudicieze imaginea partidului. Valeriu Zgonea a subliniat: „este o temă de campanie”.
