sebi 1

sebi 1Prezența masivă la vot a românilor, atât în țară cât și în străinatate demonstrează dorința acestora pentru schimbare. Lucru firesc într-o societate normală, într-o democrație autentică. Din păcate, după un sfert de secol de ” democrație originală ” încă nu s-a înțeles că în România jocurile politice sunt făcute în așa fel încât să câștige de fiecare dată Sistemul. Sunt aceiași jucători de 25 de ani, care-și  schimbă doar locurile, culoarea sau discursul, un carusel halucinat în fața unui popor tot mai flămând, debusolat și gata să accepte orice sau pe oricine în speranța unui ipotetic mâine mai bun.
Românii s-au păcălit cu Iliescu, au crezut în Constantinescu și s-au ars, au mers încă o dată pe mâna lui Iliescu și au dat de mai rău, l-au îmbrățișat pe Băsescu ( a nu se uita că era așteptat ca un salvator împotriva lui Năstase ) și n-au mai putut scăpa de el nici prin referendum iar acum așteaptă un nou miracol, fără să realizeze că oricine va fi câștigătorul alegerilor prezidențiale din acest noiembrie, adevărata putere va rămâne în mâna celor care fac și desfac jocurile puterii.
După primul tur din 2 noiembrie, au ramas, iată, doi “catindați” la funcția supremă în stat: Victor Viorel Ponta și Klaus Iohannis.
Să pornim, așadar, cu stângul și să vedem pe ce și pe cine se sprijină micul Guevara de Dâmbovița.
În primul rând pe voturile celor eliminați. Dintre aceștia Corneliu Vadim Tudor, Gheorghe Funar, Theodor Meleșcanu, Elena Udrea, Dan Diaconescu, William Brânză își vor îndemna simpatizanții să opteze pentru Ponta. Toți cei enumerați anterior sunt “idioții utili ” ai sistemului, folosiți întodeauna în primul tur pentru debusolarea alegătorilor, pentru a împiedica coagularea unui curent de opinie puternic care să fie o amenințare serioasă ( nu e cazul încă, dar nu se știe niciodată ) la adresa sistemului. Gargariseala, injuriile, atacurile la persoană pe care le-au aruncat în campania electorală unii împotriva altora nu sunt decât praf în ochi, panglici și confetti scoase pe nas pentru derutarea alegătorilor. Kelemen Hunor cu a lui ceată vor opta tot pentru Ponta în speranța că poate, poate, de data asta se aleg cu un ținut secuiesc autonom. Cât despre Monica Macovei și Călin Popescu Tăriceanu, slujitori devotați sistemului (urmăriți cariera lor politică și veți înțelege ) nu cred că vor avea curajul să se manifeste deschis pentru Ponta ( sunt totuși un pic mai stilați) așa că vor alege calea de mijloc, oferind propriilor susținători opțiunea să voteze cum îi taie capul, știind prea bine că cel puțin jumătate vor merge pe mâna lui Ponta.
Pe plan extern Ponta este mai bine cunoscut în mediile diplomatice internaționale. Lăsând deoparte scandalul plagiatului, cunoscut Urbi et Orbi, nu trebuie uitat cum s-a împins în față (cam așa cum a făcut Iliescu in decembrie 1989) când a fost vorba de demiterea lui Băsescu câțiva ani în urmă și a fost luat la ochi de jupânii de la Bruxelles. Liniștirea lui subită și coabitarea cu președintele demis prin referendum nu poate fi explicată decât printr-o susținere promisă de către Inalta Poartă Europeana pentru fotoliul cotrocenist. Nu diferit stau lucrurile și la curtea Marelui Licurici, unde Ponta are mai multe uși deschise decât Iohannis (aviz celor care spera în schimbare: banii nu au miros sau culoare politică) .
Am ajuns și la al doilea competitor, Klaus Iohannis, noul salvator al nației.
Fără îndoială că este privit de mulți români ca o alternativă la stânga comunistă, un fel de Emil Constantinescu reloaded. A atras toate voturile celor care cred într-o schimbare, atât în țară cât mai ales în străinătate. Asaltul din primul tur asupra ambasadelor a dovedit că oamenii continuă să spere ( doar Elpis, zeita speranței a fost ultima rămasă în cutia Pandorei) dar se uită așa de ușor că speranța a fost la fel de mare în 1996 iar cei patru ani de guvernare ai Convenției Democratice s-a incheiat lamentabil. Constantinescu a fost înfrânt de Sistem, după propria mărturisire.
Pornesc de la premiza că Iohannis este într-adevăr de bună credință, aureolat de un pedigree ce acoperă opt secole de hărnicie și corectitudine săsească (în același timp un minus pentru el pentru că una din cărțile din manșeta lui Ponta în turul doi va fi naționalismul). Din păcate calcă pe urmele lui Emil Constantinescu și face aceleași greșeli. S-a lăsat înconjurat de oamenii sistemului. Vasile Blaga, Gheorghe Flutur, Anca Boagiu, Roberta Anastase, Mircea Lubanovici ( românii din America știu mai multe despre el), Ioan Oltean și cu voia dumneavoastră, ultimul de pe listă, Mihai Razvan Ungureanu sunt toti niște cai troieni in ograda lui Iohannis ( conserve, ca să vorbim în limbajul serviciilor secrete, că tot sunt la modă )  pentru a-l aduce la ordine dacă ar avea vreo idee nu tocmai pe placul celor care conduc România din umbră. Acesta a fost scopul înlăturării lui Crin Antonescu de la șefia Partidului Liberal. Dacă ar fi rămas în fruntea liberalilor s-ar fi ajuns la un pol de putere necontrolabil pentru că nu ar fi acceptat alianța cu PDL care, să nu se uite, a fost unealta lui Băsescu la fraudarea țarii în ultimii opt ani iar acum, după ce și-a cosmetizat virginitatea pozează în Miss Salvatoarea Neamului.  
La mijlocul anilor ‘ 70, după ce a liberalizat agricultura, industria și a permis cetățenior iugoslavi să plece la muncă în străinătate, Tito a fost întrebat de către liderii occidentali de ce nu acceptă și pluripartitismul. Acesta ar fi replicat că n-ar avea oricum nici un sens, tot oamenii lui ( aceiași ) ar fi in toate partidele.
Aceasta este situația din România de astăzi. Toate partidele sunt pline cu cei ieșiti de sub pulpana lui Iliescu și a FSN-ului, care nu au alt scop decât perpetuarea sistemului. Ideea votului liber și democratic într-o asemenea societate controlată din umbră este cel putin hilară, dacă nu de-a dreptul grotească. Oricum s-ar vota, tot ei câștigă.
Există însă speranță. Tinerii înțeleg tot mai mult ce se acunde în spatele  mascaradei politicianismului și nu mai acceptă să fie manipulați. Cu timpul vor vedea că există și alte forțe care pot schimba soarta României. Viitorul este plin de surprize și dacă a existat un Decembrie 1989 care a dărâmat comunismul, va veni o zi în care va fi rândul lor să schimbe Istoria.