În Decembrie răpuse
piepturi dalbe ning,colindă,
fulgi,-candele cu cer unse-
flori de sânge să aprindă.
Vifor cu aspre copite
le-a-mproşcat cu plumbi de-aproape
îngheţând ochi în orbite
Apa –Domnului sub pleoape
Din giulgi -ţărâna uşoară-
-glia Mumă pământeană-
îi ia la piept să nu-i doară
urmaşii,lihniţi şi-n teamă
Cu al lor, un suflet mare
s-a-nnobilat martirajul
Jertfirii pilduitoare
sângele i-a dat limbajul
