Diplomaţia românească are o imagine destul de controversată. Totuşi, în ultimii ani, cu discreţie şi stil, o nouă generaţie de tineri diplomaţi începe să reprezinte interesele României peste hotare. Printre aceştia este şi Maria Ligor, diplomat cu o carieră impecabilă, actualul Ambasador al României în Spania.
K.K.N.: Doamnă Ambasador, anul 2009 a fost declarat anul interculturalităţii. Vă propun să discutăm în primul rând din această perspectivă, a întrepătrunderii culturii româneşti cu cea spaniolă. Din câte cunosc, Ambasada României la Madrid are o agendă activă şi diversă de promovare a culturii româneşti. Ne puteţi spune câte ceva despre proiectele dumneavoastră pentru anul în curs?
M.L.: Ambasada se străduieşte să-şi facă simţită prezenţa în Spania şi în ceea ce priveşte diplomaţia publică, aşa cum o denumim noi. Din acest punct de vedere suntem privilegiaţi pentru că, activitatea noastră este completată de oferta culturală gândită de filiala locală a Institutului Cultural Român (ICR), al cărui director la Madrid este domnul Horia Barna. În altă ordine de idei, atât Ambasada, cât şi ICR cu care cel mai adesea lucrăm în partenariat, folosim oportunităţile create de colaboratori spanioli, construind împreună această ofertă culturală, de film, plastică, prezentare de carte, participare la festivaluri de teatru, de fotografie, etc. În acelaşi spririt al interculturalităţii, ICR Madrid organizează activităţi împreună cu celelalte centre culturale europene. În ceea ce ne priveşte, ca evenimente de diplomaţie publică, pregătim o serie de evenimente plasate în contextul împlinirii a 20 de ani de la căderea Cortinei de fier, a participării ca ţară invitată la INTEGRA, feria de produse şi servicii dedicate comunităţilor de străini din Spania şi nu în ultimul rând, a Galei comunităţii, eveniment organizat în premieră anul trecut şi pe care dorim să-l reedităm. Un alt hit cultural, cum spun spaniolii, ar fi proiectul la care lucrăm împreună cu Fundaţia Menuhin, de organizare a unui concert omagial Enescu, pentru această toamnă. Altfel, ne-am dori să putem beneficia de colaborarea Primariei Bucureşti, împreună cu care anul trecut am organizat Săptămana teatrului bucureştean, care s-a bucurat de mare succes.
K.K.N.: Există în România la ora actuală o întreagă dezbatere despre descentralizare, regionalizare, autonomie culturală. Se vorbeşte despre toate trei pentru că există o confuzie mare între cele trei concepte. Cum vedeţi dumneavoastră dezvoltarea României din perspectiva regionalizării în context european?
M.L.: Aducerea deciziei şi a instrumentelor de politică publică, şi mă refer în primul rând la finanţare, cât mai aproape de nivelul local a fost de mult timp identificată drept soluţia cea mai eficace pentru o dezvoltare rapidă şi echilibrată. Uniunea Europeană are propria politică de sprijin a dezvoltării regionale. Este, de altfel, „reţeta” aplicată şi în cazul Spaniei, care se bizuie şi pe tradiţia istorică care s-a transformat după aderarea la UE într-un exemplu de succes în ceea ce priveşte folosirea oportunităţilor oferite de fondurile comunitare.
K.K.N.: La nivel european există o oarecare percepţie negativă despre românii din Spania. S-a întreprins ceva pentru a combate această percepţie?
M.L.: Aş dori să subliniez că în Spania nu s-a instalat intoleranţa faţă de prezenţa românilor cum din păcate am văzut că s-a întâmplat în alte locuri. Cred că răspunsul autorităţilor şi al societăţii spaniole la sosirea masivă în ultimii ani a unui număr considerabil de români a fost unul matur, care a ştiut să sancţioneze orice derapaj cu tentă xenofobă. De altfel, conform sondajelor de opinie, spaniolii care au intrat în contact cu românii, tind să aibă o părere pozitivă (mai ales dacă sunt priviţi comparativ cu alte comunităţi de străini), părerile preponderent negative vin mai degrabă dinspre spaniolii care nu cunosc români şi îşi formează impresiile pe baza a ceea ce relatează presa. Aşa cum se cunoaşte, în toamna trecută s-a derulat un exerciţiu complex de corectare a prejudecăţilor legate de români, în cadrul campaniei denumite Hola, soy rumano!, care şi-a propus să scoată în evidenţă normalitatea dominantă a acestui colectiv român din Spania. S-au publicat studii monografice realizate de reputaţi profesori universitari spanioli, s-au scris numeroase articole care au scos în evidenţă faptele şi oamenii obisnuiţi în contrast cu excepţionalul negativ, s-a realizat un documentar care ilustrează paralelismul între ceea ce a trăit emigraţia spaniolă în anii ´60 şi ´70 şi experienţele actuale ale românilor, s-au difuzat spoturi despre istoriile de succes din sânul comunităţii. Imaginea românilor însă, trebuie „îngrijită” în permanenţă.
K.K.N.: Criza economică a afectat şi comunitatea de români din Spania. Care este situaţia reală?
M.L.: Fără îndoială că românii din Spania suportă efectele crizei. În primul rând, s-au văzut afectaţi cei care lucrau în construcţii, sector care s-a prabuşit în Spania. Treptat însă, efectele crizei se resimt în toate sectoarele. Ştim că cifra şomajului a depăşit 4 milioane şi deocamdată nu se întrevăd semne de redresare imediată. Situaţia de pe piaţa muncii este deosebit de serioasă dat fiind că, sosirea masivă a românilor în Spania se explică tocmai prin facilitatea cu care şi-au găsit anterior locurile de muncă.
K.K.N.: Ce probleme vor avea românii din Spania de înfruntat în viitorul apropiat? De ce anume trebuie să le fie teamă?
M.L.: Chiar în situaţia redresării treptate a economiei spaniole, una dintre economiile europene cel mai sever afectate de criză, este cert că modelul anterior de dezvoltare, bazat pe angajarea masivă în construcţii nu va mai fi reluat. Încurajator este că, românii din Spania a căror medie de vârstă este în jur de 30-33 de ani, au suficientă flexibilitate pentru a se adapta uşor. Evoluţia somajului însă este îngrijorătoare, pentru că se traduce printr-o concurenţă mult mai mare pentru puţinele locuri de muncă disponibile. Pe de altă parte, există tentaţia unor angajatori de a oferi condiţii precare de angajare, mergând până la munca la negru şi exploatare.
K.K.N.: Este posibil ca odată cu venirea lui Barak Obama la Preşedenţia Statelor Unite, să se producă multe schimbări în bine atât pentru SUA cât şi la nivel mondial. Care este părerea dumneavoastră?
M.L.: Preşedintele Obama întruchipează speranţa pe care mulţi americani o au, şi nu numai ei… Speranţa într-o posibilă schimbare. Celălalt mesaj foarte bine receptat de toţi a fost că, această schimbare va fi rezultatul implicării fiecăruia, de unde şi responsabilitatea de a lua parte la transformare, de a te implica. Ceea ce place restului omenirii este disponibilitatea Preşedintelui Obama de a asculta, de a dialoga, respectul pe care îl transmite prin această atitudine. Misiunea sa însă este deosebit de dificilă, atât în ceea ce priveşte criza economică, cât şi contextul internaţional. Dar altă cale nu este, decât să meargă înainte.
K.K.N.: Ce transmiteţi românilor din Statele Unite, respectiv cititorilor Gândacului de Colorado?
M.L.: Aş dori să le transmit un mesaj de apreciere pentru modul în care reprezintă România ca români-americani şi de mulţumire pentru că, nu încetează să simtă româneşte şi să creadă în viitorul ţării.
La final, doresc să mulţumesc pe această cale Doamnei Ambasador al României în Spania, Maria Ligor, pentru acest interviu oferit în exclusivitate Gândacului de Colorado, pentru gândurile Domniei Sale şi pentru activitatea extraordinară pe care o desfăşoară ca diplomat de excepţie în Spania.
