În sala de clasă nu mai vorbea nimeni. Toate privirile erau ațintite asupra monitoarelor de calculator pe măsură ce detalii noi erau furnizate asupra exercițiului alocat acelei ore de curs. Profesoara se plimba atentă printre bănci și urmărea modalitatea în care elevii reușeau să facă față provocării. Tema era simplă și consta în copierea unui text afișat în partea superioară a ecranului fiind măsurat timpul necesar desfășurării acestei acțiuni și contorizat numărul de erori de dactilografiere. Exista și o limită a duratei testului, ce nu trebuia să depășească un sfert de oră.
Fragmentul de text era preluat dintr-o carte de literatură solicitând la maximum folosirea semnelor de punctuație și aranjarea ordonată a propozițiilor, frazelor și paragrafelor. Exprimarea elaborată punea în dificultate pe elevi, obișnuiți să comunice în propoziții eliptice de subiect și predicat pe rețelele sociale. Profesoara știa acest lucru, de aceea, privea efortul depus în soluționarea unei situații ieșite din comun pentru participanți.
– Este mult prea dificil să ne încadrăm în timp, spuse Oana, una dintre cele mai bune eleve la învățătură.
– Nimeni nu ne-a învățat să scriem repede și corect la calculator, protestă Călin, cel mai bun la matematică. Am deprins și noi cum ne-am priceput această manieră de comunicare, continuă el în timp ce bătea la două degete cuvintele pe care le întâlnea în text.
Profesoara zâmbi și răspunse:
– În primii ani de școală se învață scrierea de mână a alfabetului și nu este simplu pentru niște copii aflați la o vârstă fragedă să țină creionul în mână și să execute acele mișcări complexe de reprezentare a literelor. Cu toate acestea, continuă ea, prin efort și străduință, acest impediment este depășit și după un an de zile scrierea devine cursivă.
– Da, dar scrierea la calculator este cu totul altceva, spuse Mihai, un băiat înalt, cu ochi căprui, de obicei timid, dar devenit brusc îndrăzneț în acea ocazie. Niciodată nu stau să mă gândesc prea mult la cum scriu când folosesc tastele calculatorului, continuă în timp ce acționa de zor tasta „Șterge” pentru a corecta un șir de caractere emis hazardat prin atingerea la întâmplare a tastelor.
Dar profesoara nu se lăsă convinsă și continuă:
– Să ne imaginăm că ați vorbi exact așa cum scrieți pe telefonul mobil sau la calculator, spuse ea zâmbind. Cum ar suna o astfel de comunicare?, întrebă ea clasa.
Toți elevii pufniră în râs și fiecare începu să imite pe celălalt în legătură cu mesajele primite pe Facebook sau prin vreun alt sistem de mesagerie.
– Da, este de râs!, spuse profesoara. Nu degeaba voi numiți „mess” această modalitate de comunicare, care poate fi prescutarea lui „messenger”, dar și cuvântul ce înseamnă gunoi în limba română prin traducere directă!, continuă și zâmbi la rândul ei.
Uimiți, elevii se uitară unii la alții și o tăcere adâncă se așternu în clasă în timp ce fiecare încerca să scrie cât mai corect cu putință. În scurt timp se auzi semnalul de final al testului și imediat începură să fie afișate rezultatele fiecărei persoane într-o listă alfabetică după numele înscris în catalog.
Profesoara examină această listă de la monitorul aflat la catedră, clătină ușor din cap, și spuse:
– Rezultatele corespund cu ceea ce îmi imaginasem, ba chiar îmi depășesc așteptările! Mai precis, nu aș fi crezut că după ani de zile de folosire intensă a calculatorului greșelile de scriere sunt similare celor care abia încep să îi descopere tainele!, adăugă și privi amuzată către clasă.
Nimeni nu îndrăznea să mai spună nimic. Doar zumzăitul monoton al ventilatoarelor de răcire montate în calculatoare se mai auzea pe măsură ce secundele treceau încet în ritmul lent al unei după-amieze ploioase când sporadic picături de ploaie mai băteau în geam.
– O comunicare în care cuvintele sunt stâlcite și exprimarea îngrijită este uitată nu poate decât să distorsioneze ceea ce aveți de spus, continuă profesoara mergând la tablă și luând o bucată de cretă în mână.
Imediat, ea începu să scrie conținutul mai multor mesaje, pe care le primise de la elevi în diferite ocazii, pe mai multe rânduri pentru a fi ușor de citit. Ochii elevilor urmăreau cu interes fiecare exprimare și râsete înfundate se auzeau de fiecare dată când rezultatul devenea irezistibil de comic.
– Vedeți cât de greu este să scrii de mână toate aceste mesaje?, întrebă profesoara. Acum, Mihai, vino la tablă și continuă să copiezi următoarele rânduri!
Mihai merse la tablă, luă creta, și cu un scris tremurat în care literele se așterneau neuniform și sacadat, reuși să transcrie un mesaj lipsit de semne de punctuație, de diacritice și chiar de litere. Transpira din cap până în picioare de efortul depus când dori să pună un punct la ultima propoziție.
– De ce vrei să adaugi un punct la mesaj?, îl întrerupse profesoara. Copiază fidel mesajul și nimic mai mult! Nu încerca să corectezi în vreun fel textul fiindcă nu aceasta reprezintă intenția mea, continuă ea și privi din nou către clasă.
– Mirela, te rog să treci și tu la tablă, să copiezi în continuare textul cu mesajele pe care le-am primit în ultima lună de la voi, spuse mai departe profesoara oferind creta acestei eleve.
Mirela scria foarte frumos, chiar elegant, dar se poticnea de fiecare dată când întâlnea un cuvânt ce avea litere lipsă sau când trebuia să treacă la o nouă propoziție fără să pună punct și fără să scrie cu literă mare prima literă. Efortul depus îi crea un disconfort vizibil, dar reuși să finalizeze partea pe care trebuia să o transpună pe tablă. După aceea, se întoarse în bancă și un alt elev o urmă pentru a continua acest exercițiu.
Și așa, toată clasa trecu prin fața tablei pentru a copia acele mesaje diforme, care puneau în dificultate pe oricine dorea să le transpună prin scriere de mână. Ora se apropia de sfârșit, dar profesoara aparent nu se grăbea să încheie acest exercițiu.
– Ați observat cât de dificil este să scrii de mână ceea ce tastați la calculator sau pe telefonul mobil, spuse ea și se întoarse la catedră. Rezultatele testului confirmă faptul că este complicat să transpui acest gen de comunicare distorsionată și să redai toate aceste abateri grave de la normele ortografice și lingvistice, continuă ea și privi mai departe către clasă.
– În plus, testul pe care l-ați realizat dovedește faptul că timpul nu rezolvă problema scrierii corecte la calculator, ci cumva ar trebui să existe o materie similară caligrafiei, unde să învățați să redactați cu ușurință și corect ceea ce doriți să comunicați fără să mai folosiți la nesfârșit tasta de ștergere, adăugă după care își luă rămas bun și ieși din clasă.
Elevii rămaseră mirați de aceste ultime cuvinte fiindcă abia acum înțeleseseră că fiecare învățase să scrie la calculator așa cum apucase și niciodată nu își pusese problema că acest gen de comunicare nu poate să anuleze regulile de exprimare valabile pentru exprimarea în scris. „Să existe oare o caligrafie a scrierii la calculator similară celei învățate în primii ani de școală primară?” se întrebară ei pe măsură ce părăseau sala de clasă în care calculatoarele continuau să funcționeze încălzind aerul răcoros al primăverii ce venea prin ferestrele larg deschise ale sălii.