Născut în Bucureşti, absolvent al Academiei de Artă, Dan Hayon pleacă din România în anul 1972, pentru a lucra în Tel Aviv şi Stockhom ca şi director de publicitate. Se stabileşte la Paris în 1994, împreună cu Jules, pisica şi prietenul său de nădejde. Fotografia este permanent prezentă în viata sa, realizând colecţii de imagini ale momentelor petrecute în decursul pelegrinărilor sale. În februarie 2006, Institutul Cultural Român din Bucureşti îl invită să organizeze o retrospectivă a celor 35 de ani de lucrări fotografice. Urmează şi alte expoziţii atât în Bucureşti cât şi în alte oraţe ale ţării, iar cea mai recentă expoziţie a artistului, a avut loc în luna mai, în Bucureşti, cu titlul “Aşteptându-l pe Godot”.
Domnul Dan Hayon a avut bunătatea de a ne răspunde la câteva întrebări, în exclusivitate:
Reporter: De ce fotografia şi nu altă unealtă a artei, pentru a vă exprima?
Dan Hayon: Din comoditate. Nu am avut niciodată un atelier (nici banii pentru a închiria unul). La început developam fotografiile în closet!
R: Când aţi descoperit dragostea pentru aparatul foto?
DH: Am descoperit dragostea pentru aparatul foto când am putut să-mi procur unul. O cameră sovietică echivalentă cu ceace astăzi este cunoscut sub numele de compact camera. Prima experienţă după care am simţit că fotografia va face parte din viaţa mea a fost prima mea fotografie. Portretul unei tinere fete de la ţară, când eram încă student la Institutul de arte plastice şi plecam în practică să pictăm şi să desenăm.
R: Lucraţi în alb şi negru cel mai mult. Care este povestea culorilor care lipsesc din imaginile dvs?
DH: Lucrez mai mult în alb şi negru din laşitate sau din realism faţă de ce ştiu că sânt în stare, ia-o cum vrei. Lucrez mai mult în alb şi negru probabil pentru că, cu mulţi, mulţi ani în urmă, am citit undeva că Van Gogh, întrebat de ce se încăpăţinează să deseneze în loc sa înceapă să picteze, ar fi raspuns: “desenez, sperând că într-o zi culoarea va veni”. Sau aşa ceva.
Cu exepţia foto-reporterilor (care nu prea au încotro dat fiind specificul foto-reportajului), după mine, te exprimi în culoare când ţi-ai găsit propria ta culoare. Aceasta este povestea culorilor care lipsesc din imaginile mele. Poate că într-o zi va veni, dar mă îndoiesc.
R: Teme sau mesaje. Care ar fi subînţelesul fotografiilor dvs?
DH: Teme: tot ce ne înconjoară poate fi încadrat într-o temă. Aceaşi fotografie poate fi integrată în mai multe teme. Aşa că nu-mi bat capul cu teme. Acum, depinde de ce înţelegi prin “temă”… Eu mă simt mai comod cu cuvântul “serie”. Mesajele sunt în capul celor care se uită. Subînţelesul/ele – artă şi ştiinţă adusă la perfecţiune de locuitorii spaţiului mioritic.
R: Cum vă schimbă arta, felul în care înţelegeţi şi simţiţi ceea ce este în jurul dvs şi în dvs?
DH: Arta nu mi-a schimbat cu nimic felul de a înţelege şi de a simţi ceea ce este în jurul meu. Mai eficace ar fi daca aş câştiga la loto!
Îi mulţumim Domnului Dan Hayon pentru acest interviu. Îl aşteptăm cu şi mai multe expoziţii!
Pentru cei care vor să vadă mai multe imagini ale artistului, puteţi merge la adresele:
http://hayon.photoworkshop.com/
http://www.redbubble.com/people/hayon
http://hayon.numeriblog.fr/
