Simpozion20Eminescu202

Simpozion20Eminescu202Sâmbătă 16 ianuarie, 2010, în salonul de festivități al Consulatului României de la New York, a avut loc Simpozionul anual „Mihai Eminescu” cu te­matica Receptarea lui Eminescu în Cultura Română în trecut și astăzi.
Momentul aniversar a fost organizat sub egida a două instituții de cultură românească din Statele Unite, respectiv Institutul Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă din Woodside, New York și Societatea Română „Dorul” din Sunnyside, New York. Acestora li s-a adăugat și participarea Academiei Oamenilor de Știință din România, USA Branch, precum și membrii ai corpului diplomatic acreditat la New York, în frunte cu dl. Pietro Lucian Pavoni – consul general și d-na Andreea Ioana Berechet – consul general adjunct.
Simpozionul în sine, deși foarte important pentru comunitatea româno-americană, a avut, din păcate, o demarare lentă, cu o întârziere de aproape o oră, fără ca organizatorii să ofere nici măcar o explicație pertinentă, sau scuzele de rigoare unui public destul de învârstă , prezent la eveniment. Și fără nici un sentiment de malițio­zitate, ci doar de frustrație, unul dintre participanți, spunea satiric, uitându-se de nenumărate ori la ceasul de pe mână, că „… poate îl așteptăm pe dl Eminescu să vină!…” Ori poate așa suntem noi românii, mai slabi la capitolul organizare… demonstrând, uneori, că nu ne-am însușit lecția vieții americane.
Asentimentul acestor afirmații a fost perceput din atmosfera care a precedat deschiderea Simpozionului și este reprodus dintr-un spirit de remarcă obiectiv, care dorește ca opinia publică romînească să fie corect informată. Din cauza începerii cu întârzire a Simpozionului, invitații la masa discuțiilor au fost nevoiți, fie să-și parcurgă în ritm alegretto comunicările, fie să și le reproducă eliptic, fapt de asemenea remarcat de către auditori.
Au destins însă momentul letargic, recitalurile intercalate, de muzică pe versurile lui M. Eminescu ale d-nei Lia Lungu, interpretă a cântecului popular românesc („Pe lângă plopii fără soț” și „Atât de fragedă”), precum și apariția d-lui Cristian Aldea Teodorovici, fiul regretatului cuplu de artiști Doina și Ion Aldea-Teodorovici de la Chișinău (cei care, pentru prima dată în anii 90, au cântat despre limba română și Mihai Eminescu – reintroducându-l în cultura din Republica Moldova. Sunt cunoscuți pentru atașamentul lor față de cauza națiunii române unite, pentru unirea Basarabiei cu România, pentru revenirea la limba română și grafia latină în Basarabia). Acesta a cântat pe versurile lui Grigore Vieru, două cântece despre M. Eminescu („Eminescu” și „Maluri de Prut”).
Au prezentat comunicări despre M. Eminescu și valoarea intrisecă a operei sale, astfel: Pr. Prof. Dr. Th. Damian – New York (M. Eminescu: interpretări și răstălmăciri), Prof. Dr. Anca Sîrghe – Universitatea Alma Mater, Sibiu (Anotimpurile receptării motivelor creștine din opera lui Mihai Eminescu), dl M.N.Rusu – critic și istoric literar, New York (Eminescu în viziunea lui Nichita Stănescu), Prof. Dr. Tudor Spătaru – Universitatea Columbia, New York (Mihai Eminescu și Grigore Vieru, figuri emblematice ale culturii române), dl Napoleon Săvescu, MD – directorul revistei Dacia Magazin, New York (Patriotismul lui Eminescu), Prof. Valentina Ciaprazi – LaGuardia College, New York (Eminescu și romantismul european).
A fost anunțat, în premieră, de către dl ing. Cristian F. Pascu – președintele Societății române creștine „Dorul” (fondată în anul 1903) din New York, aducerea bustului poetului național Mihai Eminescu, din România. Acest bust din bronz, va fi instalat, pro­babil în acest an, în Corona Park, Queens, în vecinătatea Muzeului de Arte Queens, din New York.
La finalul acestui simpozion, care a durat câteva ore bune, invitații s-au delectat la o recepție oferită de către organizatori, unde spiritele s-au destins, discuțiile, comentariile și întrebările conti­nuând într-o formulă tête-à-têtes. Tot atunci s-a vehiculat ideea că reprezentanții Institutului Cultural Român, aflat în aceeași clădire, nu s-au arătat interesați de acest Simpozion, preferând culisele unei absențe care a rămas nemotivată, în catalogul reprezentării culturii române în America. Verba volant, scripta manent!