Are costum cu vestă. E la modă de vreo 2-3 ani în România. În mâna dreaptă are un hot-dog iar cu stânga bea Coca-Cola. Gândurile-i sunt departe. Îl asteaptă un autocar alb. Merge la Budapesta iar de aici va zbura la Chicago. Îl cheamă Titel. Are în jur de 40 de ani. Merge în America să raşcheteze parchet. E din Alba Iulia. Cu banii strânşi în 4 luni îşi va cumpăra o maşină. Vameşii români miros a tutun ieftin. Aeroportul din Budapesta e plin de români. Totuşi se miscă ceva în ţară. Spre vest. Doamna Maria e din Oradea. Vorbeşte mult. Se apropie de vârsta a treia. Locuieşte din ‘88 într-un orăşel din Ohio. A fost în ţară ca să-şi cumpere o casă. Vrea să-şi petreacă bătrâneţea în România. Nenea Paul e arădean. Miroase a ţuică. Merge la fiică şi la ginere. La botez. Trebuie sa ajungă în Detroit. Are două geamantane mari. Unul cu vin şi al doilea cu ţuică. Marius e din Braşov. E stresat. Are 22 de ani. E student. Pleacă în state. Nu crede că se mai întoarce. O doamnă e mai puţin vorbareaţă decât ceilalţi. E din Târgu-Mureş. Anul trecut i-a murit fiul în accident de maşină. Se mută la fiica în Atlanta. Soţul a rămas în ţară. Petre şi Alina sunt din Timişoara. Au un copil cu ei. Sunt fericiţi. Au câştigat la loteria vizelor. Sunt profesori de mate. În SUA vor lucra într-un supermarket. Vameşii americani miros bine. “Hi”. “How are u?”. “Not bad”. “Were are u from?”. “Romania”. “Romania?!?! Wow…never heard. Where is that?”
Laurentiu Urdea
