Sunt sigur că uneori va mai întrebaţi ce mai fac oare eroii din memorabilele filmele ale adolescenţei noastre. Pe unii din ei îi putem regăsi în filme mai recente, în showuri de televiziune, sau chiar telenovele. Alţii însă au cam dispărut din viaţa scenică din România. Un astfel de personaj este şi actorul Tudor Petruţ.
S-ar putea ca unora să nu le fie foarte familar numele, dar dacă vă spun că era concurentul acerb al lui Ştefan Bănica Jr., în a cuceri-o pe Oana Sârbu în filmul Liceenii, cu siguranţă o să vă reamintiţi de el. Şerban, elevul acela cu părul cârlionţat şi vorbire elevată, care visa să ajugă departe….. Şi-a ajuns, tocmai în California la Holywood.
Şerban din “Liceenii” mai exista şi acum, tot cu părul cârlionţat, doar că poartă barbă şi în loc să mai fie în bancă a trecut la catedră. Predă algebra la un liceu din Santa Ana, California.
Tudor nu şi-a lepădat însă meseria. Actorul din “Liceenii” scrie scenarii de film şi a pornit la asaltul cetăţii filmului. Experienţa pe care a acumulat-o ca regizor de teatru şi actor de film în România este benefică; îi oferă o bază profesionala cu care poate să concureze în tumultoasa lume a filmului din Hollywood.
Îi plac cărţile de analiză socio-politică ale lui Charles J. Sykes, “Dumbing Down our Kids” şi “A Nation of Victims”, specifice societăţii şi culturii americane, sau “Evoluţia civilizaţiilor” a lui Carroll Quigley.
Într-un clasament al cărţilor care trebuiesc citite în viaţă, Tudor consideră că nu se poate formula o părere informată, emotională, sau antagonică depre religie dacă nu citeşti Biblia, considerând-o a fi o lectură esenţiala. La fel este de părere că nu putem vorbi despre imperiul roman fără a fi citit “Istoria declinului şi căderii Imperiului Roman” al lui Edward Gibbon, iar lista poate continua.
Şi-a ales meseria de regizor de teatru pentru că iubeşte scena, fiind încântat de lumea care se poate crea într-un spaţiu restrictiv, dar absolut liber în exprimare. Pentru el experienţa teatrală este unică prin însuşi raportul afectiv între scenă şi spectatorii din sală, în care intermediarii actului artistic sunt schimbul de idei, sentimente şi emoţii. Cea de-a şaptea artă devenind mai mult o ştiinţă de a spune poveşti finite, şi în general previzibile. Trăind în ograda Hollywood-ului, Tudor, consideră că filmul este o afacere, care are reguli din ce în ce mai fixe, care îngrădesc capacitatile de exprimare creative ale scenariştilor şi regizorilor. Pentru actor, experienţa scenei şi cea din faţa aparatului de filmat este minunată, în nuaţele specifice. Din nefericire, in Los Angeles, cetatea filmului, teatrul nu este spectaculos, nu are amploare si nici succes. Pentru cine lucreaza in lumea filmului, teatrul ramane doar un hobby, afirmă Tudor.
Chiar dacă în America nu a avut la fel de mare succes ca şi în România, în ceea ce priveşte lumea filmului, Tudor crede că cea mai mare reuşita a sa sunt cei doi baieti, trecuţi deja de vârsta majoratului, Alexandru şi Stefan.
Rugat să îmi spună câte ceva despre tatăl sau, Alexandru , fiul cel mare mi-a declarat:
“De fiecare dată când îl văd pe tatăl meu, adică vara când sunt în vacanţă de la facultate, el tot zice “vaaaai ce actor eram, maaama ce filme am făcut şi eu pe vremuri”….dar din ce am văzut eu, filmele în care a jucat el sunt comedii; oricum nu conteaza, tatăl meu, Tudor Petruţ, este şi va fi, cel mai mare actor român… (zâmbeşte)! Cât priveşte “rolul” de tată nu puteam să cer un tată mai bun. El este cel mai bun tată care există. Face totul pentru mine şi îl iubesc cu toată inima, dar din păcate nu îl văd prea des, doar 3 săptămani din an. Acele trei săptămâni însă întodeauna îmi produc multă plăcere.
Tatăl meu m-a învăţat cum să mă joc fotbal. Când termin facultatea, vreau să devin impresar de fotbal. Eu am fost crescut să cred că România e cea mai bună, cea mai tare ţară din lume. Eu ştiu că sunt american, de origine română, dar eu am crescut să iubesc de unde vine familia mea, şi asta va fi cu mine toată viaţa mea.”
Pe langă preocupările mai sus amintite, Tudor Petrut scrie reportaje despre lumea filmului pentru presa românească de aici din America, precum Gândacul de Colorado, sau RomanianVIP, cât şi pentru cea din România. Are chiar şi o emisiune la radio, şi nu în ultimul rând este o gazdă extrem de primitoare. Asta pot să o spun din propria experienţă , anul trecut când m-am întors din Alaska şi am poposit prin California, acesta m-a invitat, cu mare drag, să mă găzduiască la el, şi pentru o zi chiar mi-a fost un excelent ghid, arătându-mi împrejurimile.
Dacă doriţi sa aflaţi ce mai face în ultima vreme Tudor Petruţ, cum o mai duce el prin însorita Californie, urmăriţi un material care va fi difuzat la ProTV duminică, 17 mai, la emisiune Romania Te Iubesc.
