LEU-Corneliu-x6-wb

LEU-Corneliu-x6-wbCum, primul deziderat din titlu nu este nicidecum viabil cu identitatea pe care, la ora de faţă, ne-au indus-o politicienii noştri ca modele de români în văzul întregii lumi, ce-i trece prin minte ştrengarului nostru de premier?! Îi trece prin minte să-l „implementeze” pe al doilea, aducându-şi astfel contribuţia la construirea statului de drept fiscal pe care domnia sa îl vede ca unic scop al guvernării. Şi scoate pe gura care-i lasă apă numai la pofta de a realiza aşa ceva, păsărica îmbietoare cu preţ de zece euro-lună pentru fiecare român pe care înaintaşii, contemporanii şi confraţii săi politici l-au trimis în bejenie ca să-şi câştige traiul.

Da: Premierul a deschis gura cu delicateţea sa de băiat bine crescut… în năravurile proaste ale aroganţilor carierişti şi, în loc să spună românilor cum ar face mai multe locuri de muncă pentru ei, le spune paraziţilor de pe spinarea românilor conduşi de cei 84 de miniştri şi scretari de stat, cum ar face rost de mai mulţi bănuţi pentru lefurile şi gheşefturile lor. Geşefturile lor şi, cel mult, a încă vreo câteva mii care, drept clientelă de partid parazitează judeţele. Fiindcă el a pus  ochiul său de Argus pe buzunarele celor care-şi rup oasele şi-şi înfrâng chinuitele doruri în străinătate, ca să mai aducă nişte bani, vorbind prescurtat. Adică spunând că e vorba de „bani pentru buget” când, de fapt, e vorba de „bani pentru bugetari” şi, cel mult, pentru căpuşele bugetului; cei mai agresivi şi mai inutili, adică, nu învăţătorii, profesorii şi medicii la care resursele bugetare se termină.
 
Şi totul spus cu acel aer doctoral de parcă ar fi găsit o soluţie din domeniul ştiinţelor macroeconomiei şi nu că i-a transpirat ideea din ADN-ul balcanic al birurilor şi peşcheşurilor. Totul rostit cu aerul suav de  conducător democratic şi nu cu spiritul hulpav al celor puşi să vămuiască feudal vadurile, podurile şi trecătorile. Totul expus ca un precept de morală comunitară, în numele celei mai imorale şi mai făţarnice  guvernări în materie de fiscalitate.

Cum i-o fi venit premierului ideea acestui fumărit pe aerul pe care-l respiră românii în străinătate, fără să polueze cerul naţional? Greu de dedus şi posibil de înţeles numai în atmosfera viciată a celor incapabili de a da locuri de muncă, inconştienţi în materie de produs intern brut, răuvoitori în materie de drepturi cetăţeneşti, atenţi numai la servirea  găştii politice care, cum se vede în aceste zile, de douăzeci de ani străduie, într-o direcţie sau alta, să transforme bugetul de stat în buget de partid, care apoi să se transforme în venituri ilicite pentru partizani. Şi are minte numai pentru a căuta soluţii în această direcţie.

Pe ce motiv ar vrea premierul să ia taxă lunară cu preţ fix pe cap de român din străinătate, care acum e mustrat că trimite bani în ţară numai pentru familia sa şi nu pentru profiturile din căpuşarea bugetului de către iubiţii conducători? Cred că singurul argument poate fi al ADN-ului pomenit mai sus, adeneu oarecum comun de la  Traian şi Decebal, sau de la cromozomii mai noi şi mai bruneţi, pentru care trebuie să plătim taxe la bugetul României!… În asta, doar, ar putea consta ideea de  a fi taxat pentru că eşti român, oriunde te-ai afla şi de oriunde ţi-ai câştiga traiul!… Idee expusă când?… Când  acote (à coté), în Grecia, guvernul limitează comerţul transnaţional spre a da o şansă negustorului indigen şi e pornit pe încă multe măsuri asemănătoare, fie că plac sau nu plac ele la big-brotheri!

Doamne, ce mult rău poate face coabitarea cu înrăirea subintelectuală a lui Băsescu şi cu limbajul lui de lemn folosind mereu  sintagma  statului  de drept, dar habar ne având  că: primul drept, într-un stat de drept, e dreptul la muncă pe care trebuie să-l asigure cei care pretind gestionarea guvernamentală. Iar dintr-o asemenea incultură economică, iese această struţo-cămilă fiscală: De a-l taxa pe unul căruia tu nu i-ai putut asigura nici măcar loc de muncă.

Ceea ce, pentru mafia politică ce se omogenizează penal  ne având nici mamă, nici tată, dar nici doctrină sau, măcar,  program de guvernare – nu e totuna  cu modul cum cum i-a asigurat Cocoş al Elenei lui Sebatian al tău, peste principiile  de partid, sau pe dedesubtul lor, în undergroundul  acestei mafii, bani albiţi pentru afaceri negre!