În dimineaţa zilei de vineri, 17 iulie, în Phoenix, Arizona, soarele nu a mai răsărit pentru violonista Ioana Dumitriu. După o luptă cu cancerul care a durat 18 luni, aceasta a trecut în nefiinţă, la ora 3:50 dimineaţa, la Sherman House Hospice. I-au fost alături în ultimele clipe de viaţă, membri familiei şi câţiva prieteni apropiaţi. Ioana Dumitriu a părăsit Arizona, Phoenix Symphony Orchestra, unde era membră de aproximativ trei decenii, dar şi pe cei dragi, plecând spre o altă lume.
La începutul anului trecut, Ioana Dumitriu este diagnosticată cu cancer metastatic. Boala debutează, însă în 2001, când în urma unei mamografii, violonista află că are un nodul tumorar în stadiu incipient. În 2004, rezultatul biopsiei indică o înrăutăţire a situaţiei, iar verdictul medicilor este nici mai mult nici mai puţin decât cancer mamar. Fire optimistă, aceasta nu se lasă intimidată de suferinţă şi de aceea, în 2008, refuză chimoterapia. Mai mult, se apucă să studieze pe cont propriu diverse metode naturiste de tratament. O dată pe săptămână, merge în Mexic, pentru a urma terapii alternative. Are încredere în viitor şi din acest moment, nu mai luptă pentru drumul ei în viaţă, ci pentru viaţa însăşi.
Ioana Dumitriu, în persoana căreia am pierdut o prietenă, nu a abandonat nici o clipă, speranţa. Am cunoscut-o pe violonista româncă la un concert al orchestrei “Phoenix Symphony”. I-am propus atunci un interviu şi ne-am întâlnit apoi, la restaurantul Mimi’s Cafe, din Glendale. Aici ne-a depănat istoria vieţii ei. Fără a fi urmărită de obsesia bolii, a zâmbit, a râs, a vorbit într-un ton pozitiv, timp de trei ore, cât am stat cu ea la taifas. Mărturisim că ne aşteptam să auzim clasica poveste de succes, despre un om cu o evoluţie normală, într-o ascensiune programată încă din copilărie. Am fost surprinşi să descopărim că lucrurile erau diferite, că se dezvoltase în condiţii neobişnuite. Născută pe 20 iunie 1950, într-o familie săracă din Dărmăneşti, Ioana Dumitriu cunoaşte neajunsurile materiale de la o vârstă fragedă. Când împlineşte şase ani este adoptată de o familie de intelectuali maghiari din Bucureşti. În paralel cu şcoala normală, frecventează şi şcoala elementară de muzică, unde studiază vioara. Unei copilării nefericite i se adaugă traumele din timpul adolescenţei. Odată ce află cine îi sunt părinţii naturali, le face o vizită. Contrastul izbitor dintre mediul de viaţă cu care era obişnuită şi ceea ce vede acum, o determină să se gândească la faptul că rădăcinile nou descoperite o vor trage în jos şi îi vor afecta viitorul. Se apucă serios de studiu. După multă muncă, în 1973, Ioana Dumitriu este proaspăt absolventă a Conservatorului de muzică “Ciprian Porumbescu” din Bucureşti. Se căsătoreşte în acelaşi an, cu Dan Dumitriu, un coleg mai mare, de la violă, pe care îl cunoaşte în timpul studenţiei, în 1969. Împreună, au trei copii – Monica (1975), Roger John (1983) şi Robert Daniel (1988). În 1979, Dan îşi îndeplineşte visul şi reuşeşte să părăsească România, pentru Statele Unite. Soţia şi fiica îl urmează în 1980. În 1981, având deja un masterat în vioară, Ioana Dumitriu se angajează la Phoenix Symphony Orchestra. În 1986, membri familiei Dumitriu primesc cetăţenia americană.
Ioana Dumitriu va rămâne la Phoenix Symphony Orchestra până în ianuarie anul acesta. Printre pasiunile ei se numărau gătitul, counseling-ul, tricotatul şi îngrijirea celor două animale de companie – o căţeluşă, Lala şi Noah Bird. După momentul interviului, am revăzut-o pe Ioana Dumitriu la o întrunire românească creştin-culturală, în Surprise. De asemenea, am mai discutat cu ea, din când în când, la telefon. La fel de prietenoasă cum o ştiam, ne invita de fiecare dată, la concerte.
Din nefericire, cancerul a curmat acest destin frumos împlinit. Ioanei Dumitriu îi supravieţuiesc soţul, Dan, membru la aceeaşi Phoenix Symphony Orchestra, cei trei copii şi singurul nepot, Zion Noah Henderson. Serviciul divin de înmormântare a avut loc vineri, 24 iulie 2009, ora 1:00 pm, la Desert Hills Mortuary în Scottsdale, AZ.
