Am mai avut ocazia să arăt că, urmând orbeşte poruncile stăpânilor lor din Budapesta, extremiştii unguri acţionează, cu agresivitate, pentru re-maghiarizrea Ardealului. La încheierea acestui demers ordinar, vor demara, probabil, o altă acţiune, la nivel european şi internaţional, pentru a solicita restituirea acestei provincii româneşti în vederea refacerii Ungariei Mari. La Cuj-Napoca, de exemplu, profitând de obedienţa arhicunoscută a celor aflaţi la putere, au reuşit, cu prilejul aşa zisei reinaugurări a statuii lui Matei Corvin, să organizeze o nesimţită acţiune de etalare, de către forţe extremiste declarate, ura şi dispreţul faţă de România. Deşi există legi clare, care combat orice acţiune de tip extremist fascist, nici autorităţile locale, nici organele de poliţie şi jandarmerie, prezente la faţa locului, n-au acţionat în nici un fel, favorizând infractorii şi tolerând jignirea demnităţii poporului român şi a istoriei noastre naţionale. În orice ţară civilizată, după astfel de manifestări şi-ar fi dat automat, în cel mult 48 de ore, demisia toţi factorii responsabili. Dar în România, probabil, că nu se ştie nimic despre demnitate, responsabilitate, mândrie naţională sau despre … demisie! Tot la Cluj-Napoca, pentru a „îndrepta” afirmarea adevărului istoric în legătură cu diverse obiective sau evenimente istoric, un factor local de decizie îşi popune să înlocuiască plăcile puse, cu altele, din care să dispară acele informaţii care rostesc adevărul şi nu permit falsificarea istoriei.
De ani de zile, mai ales după 1990, autorităţile de la Budapesta, alocă sume uriaşe pentru organizarea de manifestări pretins culturale, desfăşurate pe teritoriul Ardealului, dar şi în alte foste provincii ale defunctului imperiu dualist austro-ungar. Pofitând şi de poziţiile de decizie deţinute la diverse nivele, inclusiv la conducerea Ministerului Culturii, de reprzentanţi ai UDMR, importante sume de bani sunt alocate exclusiv pentru promovarea unor valori cultural-artistice[1] (unele discutabile sub aspect valoric şi estetic) ungureşti, în detrimentul culturii populaţiei majoritare. Un exemplu grăitor, în acest sens, sunt fondurile, mai mult decât generoase alocate, în anul 2010, Operei Maghiare[2] din Cluj-Napoca, în comparaţie cu sumele jenant de mici alocate Operei Române din acelaşi oraş. Unde mai pui că, în acelaşi an, instituţia ungurească a beneficiat şi de mari sume de bani de la Budapesta, plus invitaţiie individuale, bine stipendiate, pentru colaborări cu instituţii de profil din Ungaria. Exemplele sunt, însă, foarte multe şi ar necesita ample dezbateri publice şi în mass media[3], având în vedere caracterul nociv şi periculos al acestei practici.
S-a ajuns, astfel, ca, în vreme ce nu sunt bani pentru proecte culturale româneşti, ca şi entru conservarea patrioniului culural naţional, bugetul naţional al României să ie sursă de finanţare a unor manifestări şi activităţi vădit anti româneşti! Ar fi de prisos să între vreun factor responsabil al actualei puteri de ce tolereză astfel de situaţii, când, se ştie, în Ungaria nu a fost posibil, nici contra cost, să se desfăşoare manifestări dedicate Zilei Naţionale României?
E posibil ca unii să invoce faptul că, în calitate de ţară a Uniunii Europene, România trebuie să aibă altă abordare şi să nu încurajeze atitudini naţionaliste. Perfect de acord. Dar oare Ungaria nu are, la rândul ei, acelaşi obligaţii? În plus, ca ţară a Uniunii, are Ungaria voie să promveze acţiuni ce vizează integritatea teritorială a unui stat vecin[4].
Autorităţile ungureşti urmăresc să iniţieze un tip de acţiuni, aparent nevinovate, jstificate chiar, dar care să scoată în evidenţă meritele regimulu dualist austro-ungar. Recent, s-a luat măsura, la Carei[5], în judeţul Satu Mare, ca pe clădirea gării s se monteze o plăcuţă de omagiere a arhitectului evreu Pfaff Francisc[6], autorul proiectului acestei gări, ca şi al altora de pe vechiul teritoriu austro-ungar. Evident că autorităţile din Carei au săit rapid în întâmpinarea aceste iniţiative şi acţionează, din foduri publice, pentru materiaizarea acestei dorinţe a Budapestei. Se doreşte mai puţin omagierea lui Pfaff Francisc, cât evidenţierea dualismului ausro-ungar la introducerea transportului feroviar pe teritoriul judeţului Satu Mare. E de aşteptat ca, la dezvelirea plăcii respectivesă participe demnitari de la Budpesta, iar forţele extremiste ungureşti să facă, din nou paradă, de atitudini şi manifestări anti-româneşti. Iar cele româneşti, să-şi dovedească, încă o dată, lipsa totală de rspundere ş de simţ patriotic.
[1] Inclusiv pentru editarea şi publicarea propriilor “opera” literare.
[2] De remarcat că directorul acestei instituiţii a reuşit, în timp, să alunge aproape toţi angajaţii de origne română. Datorită unei politici vădit obediente, sunt promovate exclusiv programe de promovare a operelor muzicale ungureşti. De altfel, în adresa de mail a instituţiei apare clar: opera hungaria! Totuşi, ea este finanţată de la bugetul de stat al României, pentru a cultiva valori care nu au nimic de a face cu cultura şi arta muzicală ale acestei ţări.
[3] Din păcate , mare parte din mass media acestei ţări, fie datorită înregimentării politice a conducerilor şi redacţiilor publicaţiilor respective, fie datorită unor imterese material-financiare, a încetat de mult să reacţioneze faţă de proleme sau situaţii ce privesc România şi interesele poporului român!
[4]Propun instituţiilor constituite la nivelul societăţii civile din România să demareze o acţiune de monitorizare a acţiunilor antiromâneşti, iniţiate şi finanţate de guvernanţii de la Budapesta, inclusiv prin participarea unor oficiali, din Ungaria, la aceste acţiuni. Datele astfel obţinute, trebuie înaintate forurilor europene spre a le informa aspra caracterului nociv, antieuropean al politicii ungureşti şi a solicita, pe baza lor, excluderea Ungariei din Uniunea Europeană şi pentru motivul că aceasta încalcă principiile şi poltica acestui organim. Numai în felul acesta există o mică şansă de a ne proteja de politica de învrăjbire finanţată, comandată şi dirijată de factorii politici din Ungaria. O ţară care nu recunoaşte tratatele internaţionale, graniţele de stat ale ţărilor vecine şi promovează o politică extremist revanşardă nu are ce căuta în structurile europene!
[5]Încercând ă aflu mai multe detalii despre acest subiect de la primăria oraşului Carei, mi-a fost imposibil. Aici se vorbeşte numai ungureşte sau într-o românească stricată, neinteligibilă!
[6]Se doreşte, desigur, uilizarea variantei maghiarizate a numelui acestui arhitect, de origine evreiască, respectiv Ferencz, aflat în serviciul Căilor Ferate Maghiare din cea mai cumplită perioadă a guvernării dualiste.
