Nu a fost să fie nici cariera de fotbalist, care se anunţa promiţătoare, artistul ajungând să joace la nivel de juniori, dar nici meseria de inginer, practicată probabil, la Combinatul Siderurgic din Galaţi (Adrian este absolvent al Institutului Politehnic, secţia Metalurgie-n.n); pasiunea pentru muzică a fost mult mai puternică şi, cu ajutorul Mihaelei Runceanu – un adevărat mentor şi îndrumător – , care l-a avut ca elev la Şcoala Populară de Arte, Adrian Enache a ales o carieră muzicală – şi a ales foarte bine- o carieră, care peste ani avea să explodeze şi sa scoată la iveala un talent muzical deosebit – one show/cool man!
În anul 1990, debutul său muzical, ca solist solo, a fost un succes câştigând premiul II la Festivalul Naţional de Muzică Mamaia. Adrian Enache este un showman care poate aborda atât muzică uşoară, cât şi muzică pop sau rock. Este un tip cu o vitalitate debordantă, care deşi este foarte exaltat, poate fi şi un cântăret sensibil cu o emotivitate foare mare.
În anul 1996, îşi lansează primul album, “E o nebunie”, sub egida Intercont Music, ocazie cu care presa de specialitate l-a numit sex-simbolul muzicii româneşti. Copilul teribil al muzicii româneşti, cum i se mai spune în branşă, devine din ce în ce mai apreciat în muzica românească, datorită dinamismului, dar mai ales stilului său şarmant şi cool pe care îl etalează pe scenele unde îşi face aparitia. “Nebunia” continuă în anul 1999 cu lansarea celui de-al doilea album, cu un titlu sugestiv -„Nebun după Fe.Me.i”, ocazie cu care este declarat solistul anului.
Adrian Enache este pe val şi în anul 2002, când dă lovitura la festivalul naţional Mamaia câştigând trofeul cu melodia „O singură noapte” pe muzica lui Andrei Kerestely. Este şi un foarte bun actor, de acest lucru convingând publicul, mai ales în anul 1999, când debutează ca actor la Teatrul Constantin Tănase din Bucureşti, cu un rol principal în muzicalul “Nota 0 la purtare”, piesă care a avut un mare succes şi în care veleităţle de showman ale lui Adrian Enache au fost puse în evidenţă.
Prima sa dragoste, fotbalul, nu a rămas doar în stare latentă, ci se manifestă de fiecare dată când Naţionala de Fotbal a Artistilor, din care face parte, îşi face apariţia de gazon. Deşi mulţi artişti din generaţia lui Adrian Enache se regăsesc din ce în ce mai greu pe scenele muzicale sau pe posturile TV şi radio, Adrian Enache refuză să aiba un statut de “has been” şi continuă să fie activ, să susţină showuri în ţară, şi să se adapteze stilului curent de muzică, atacând şi muzica de club. Secretul succesului lui Adrian Enache? Iată-l: “Cânt muzică din toate timpurile, în toate limbile pământului, lumea e în delir”.
VV: Salutare, Adrian Enache! Ce mai faci si cu ce te mai ocupi?
Adrian Enache: Muncim în studio pentru piese noi alături de băieţii de la Free DeeJays pe care i-am descoperit anul acesta si cu care am mare succes în cluburi. Am început cu ei un remix la piesa mea “O singură noapte” şi am continuat, în vară, cu alte două remixuri, din care unul pentru o piesă lăutărească. Sunt foarte încântat de colaborarea asta şi lucrăm acum la un single nou. La remixul pentru piesa grecească “Pitsirika”, ca să-ţi dau un exemplu, avem în două săptămâni peste 5000 de vizualizari pe youtube. Merg pe linia asta a muzicii de club pentru că, dintotdeauna, mi-a plăcut să arăt că mă pot adapta oricăror tendinţe. În rest, ne ocupăm de concerte prin ţară, de activitatea de la teatrul de revistă “Constantin Tănase” unde sunt angajat. Cam asta fac în linii mari…
“Când participam noi la festivalul Mamaia, lupta era foarte mare…”
VV: Câţi ani au trecut de la debutul tău în muzica romaneasca? Care a fost piesa de debut?
Adrian Enache: Păi să fie vreo 20 de ani, dar să ştii că nu-i simt. Sunt mai tînăr şi mai energic decît la debut, cînd am câştigat locul II la “Mamaia” cu piesele “O zi” compusă de Dani Constantin şi lansată de Ricky Dandel şi “Alături de tine”, piesă lansată de Adrian Daminescu, idolul meu din România. Laura Stoica, sora mea de scenă, obţinea atunci trofeul. A fost o ediţie valoroasă atunci. Participam la preselecţie câte o sută-două de tineri din care, în concurs, ajungeam doar 10-15. Ne pregăteam mult pentru a câştiga premii! Lupta era mare.
VV: Îmi aduc aminte, că tu, împreuna cu Daniel Iordachioaie şi AurelianTemişan, eraţi un trio foarte popular care făceaţi ravagii cu muzica voastră în rândul sexului frumos…Mai ţii legătura cu ei? Vă mai reuniţi să cântaţi împreună?
Adrian Enache: Ţin legătura cu amândoi. Cu Temişan, mai mult, e drept pentru că facem parte amândoi din Naţionala de Fotbal a Artiştilor cu care avem mare succes şi mai şi cîntăm în duet pe la diverse evenimente. Cu Daniel, mai mult cînd ne întâlnim pe la diverse emisiuni, evenimente, dar am rămas în continuare în relaţii foarte bune. A fost o perioadă frumoasă de care îmi amintesc cu mare drag. Am avut împreună o perioadă de glorie la Teatrul “Toma Caragiu” din Ploieşti, câştigam toate premiile posibile cu colectivul de la Ploieşti la festivalurile din ţară. La Ploieşti, ne-am bucurat de primul nostru Fanclub. Erau câteva fete care veneau des la spectacolele noastre de la teatru şi care au înfiinţat Fanclubul “3M” cu mulţi fani în toată ţara. Mulţi din fanii de acolo s-au transferat apoi la fanclubul “Adrian Enache” care exista şi azi sub forma unei asociaţii.
“Cânt muzică din toate timpurile, în toate limbile pământului, lumea e în delir. Nu mă consider deloc depăşit, tras pe linie moartă”
VV: Cum ţi se pare muzica din ziua de azi, comparativ cu cea din generaţia ta? De ce crezi că generaţia ta este cumva trasă pe linie moartă şi muzica generaţiei tale nu se mai difuzează cum se difuza odată….
Adrian Enache: Care muzica? (râde) Muzica de azi nu prea mai e muzică, sau oricum e foarte diferită de cea pe care o cântam când ne-am lasnsat. Eu, unu nu m-am simţit niciodată tras pe linie moartă. Chiar ziarul “Click” a scris recent că am avut un super show plătit cu 5000 de euro, unde a fost o atmosferă incendiară. Că nu sunt difuzat de radiourile particulare, asta e altceva. Ele difuzează oricum muzica pe cu totul alte criterii decît cele care privesc calitatea melodiei. Asta nu înseamnă că showurile pe care le susţin în ţară cu diferite ocazii, nu au mare succes. Cânt muzică din toate timpurile, în toate limbile pământului, lumea e în delir. Sunt la curent cu toate noutăţile care apar peste tot. Lucrez cu cei mai în vogă muzicieni şi publicul simte asta. Eu sunt dator fanilor mei să le ofer mereu lucruri noi, dar de calitate. Aşa i-am obişnuit şi nu vreau să deraiez de la mişcarea aceasta.
“Îmi place să împac toate gusturile”
VV: Participi în turnee? Pe unde te pot găsi fanii tăi?
Adrian Enache: Cel mai sigur, fanii mă pot găsi la teatrul de revistă “Constantin Tănase”, unde cânt în aproape toate spectacolele. Sunt foarte încântat să fac parte dintr-un colectiv atât de valoros din care mai fac parte Alexandru Arşinel, Stela Popescu, Cristina Stamate, Bianca Anghel, o voce mare, încă necunoscută la noi, dar foarte bună, mari artişti care bucură, săptămână de săptămână, publicul în spectacole. Apoi, cu ocazia diverselor evenimente la care sunt invitat în oraşele din ţară, dar şi din străinătate. Mai nou, avem succes în cluburi, fie cu piesele produse de Free DeeJays, fie alături de tinerii de la Cîmpina, trupa The Sixteens, pe care i-am descoprit datorită prietenilor mei de la trupa Alessis. Sunt foarte talentaţi şi m-au impresionat că, deşi nu au mai mult de 20 ani, cunosc foarte multă muzică veche şi le place. Din momentul în care i-am ascultat prima dată, le-am spus direct: “Ai mei sunteţi!”
VV:Cine îţi compune muzica şi piesele? Cu cine colaborezi ?
Adrian Enache: Aşa cum ţi-am zis, mai nou, lucrez cu Free DeeJays, din care face parte Bogdan Taşcău, mai cunoscut ca “Dl. Problemă”, care s-a axat şi el în ultimii ani pe zona de club şi îi merge foarte bine. Suntem colegi la Naţionala de Fotbal a Artiştilor. Am piese scrise şi de Papa jr, dar nu renunţ nici la colaborările care m-au consacrat cu Andrei Kerestely, Viorel Gavrilă, Andrei Tudor, Ionel Tudor, care mi-a fost profesor la clasa Mihaela Runceanu-Ionel Tudor de la Şcoala Populară de Artă. Mai nou, prietenul şi colegul Ovidiu Komornyik mi-a promis o melodie. Deci, lucrăm! Nu suntem pe linie moartă…
VV:Ce proiecte muzicale de viitor ai?
Adrian Enache: Îmi doresc să lansez pe viitor un material cu piesele produse de Free DeeJays pentru cei pasionaţi de genul acesta. Nu voi renunţa nici la genul care m-a consacrat căci îmi place să împac toate gusturile. Voi cânta de Revelion cum am făcut-o, în ultimii ani, la prietenul meu, Dorel Maria, la Complexul Orizont din Predeal, unde îi aştept pe toţi românii care doresc cu adevărat să se distreze.
VV: Stiu ca ai doi copii. Crezi ca îţi moştenesc talentul muzical?
Şi Diana şi David îmi moştenesc talentul. Sunt firi artistice. Diana a jucat deja într-un serial de televiziune, are oferte pentru a fi model şi îi place să scrie şi are şi talent. Mă surprinde şi mă emoţionează de foarte multe ori cu textele pe care le scrie. David, fiind mai mic, merge foarte des la teatru şi îi place să analizeze ceea ce vede. Se contrazice cu regizorul asupra modului cum este pusă în scenă piesa. E un copil talentat. Sunt mîndru de ei!
VV: Care sunt hobby-urile tale şi cu ce te ocupi în timpul liber?
Adrian Enache: Fac foarte mult sport. Joc fotbal cu echipa de fotbal a artiştilor, merg de 2-3 ori pe săptămână la sală. Îmi place să călătoresc, să ies cu cei doi copii ai mei la film, în parc.
VV: În final, te-aş ruga să transmiţi un mesaj de încheiere pentru publicul românesc în general , dar şi pentru fanii tai…
Adrian Enache: M-am simţit întotdeauna un răsfăţat al publicului român, fie că e vorba de cel care locuieşte în afara graniţelor, fie ca e cel din ţară. Le mulţumesc tuturor pentru aplauzele care m-au încurajat de fiecare dată, iar fanilor pentru dragostea lor pe care o simt la fiecare pas. Fanii mei sunt nişte unicate ale naturii! Ei îţi oferă necondiţionat dragostea şi asta nu e puţin lucru!
