Ruşii pravoslavnici după marea vânzare se ridică sub preşedintele Vladimir Putin din genunchi. Asta e cuvântul de ordine din politică şi propagandă de după anexarea Crimeii:
https://www.facebook.com/video.php?v=763115973747910
http://www.ziarulnatiunea.ro/2013/01/14/reveni-rusii/
Ortodocşii moldo-valahi, ca toţi balcanicii, după marea vânzare se simt îngenunchiaţi şi îşi aleg acum un nou Preşedinte, care în orient, de la începutul istoriei, faraonul, împăratul, vodă, secretarul general PC, preşedintele este „rege şi preot“ (Geneza 14, 17-24), de natură divină.
În Europa, de o mie de ani, împăratul şi papa au misiuni diferite, ceea ce a dus treptat la emanciparea nobilimii, oraşelor, burgheziei, proletariatului şi în final s-a creat o societate civilă democratică de neînţeleasă şi în pectore greu de înţeles şi oricum inacceptabilă la creştinii orientali.
După terminarea Războiului Rece, din 1989 moldo-valahi mimează de bine de rău o societate democratică, dar care nu are mai nimic de a face cu modelul occidental, după cum s-a văzut recent atât la felul cu s-a muşamalizat plagiatul primului ministru, cât şi la lovitura de stat şi referendum.
La ruşi şi cu batista pe ţambal, la moldo-valahi, euforia din anul 1989 s-a metamorfozat treptat într-o lehamite generalizată, care va fi depăşită numai de Sfântul şi Marele Sinod Panortodox, care ar fi trebuit să se desfăşoare în acelaşi timp cu Conciliul Vatican II şi să refacă unitatea creştină.
http://www.ziarulromaniamare.ro/sfintul-si-marele-sinod-panortodox-2016-1/
Primul preşedinte ortodox moldo-valah Nicolae Ceauşescu a modernizat şi industrializat ţară printr-o dictatură de dezvoltare. Cu duşmani în est şi vest, rupt de realitate, spera în Islam şi este lichidat.
Al doilea preşedinte ortodox moldo-valah Ion Iliescu da drumul la marea vânzare şi împiedica venirea Fericitul papa Ioan Paul ÎI în ţară. Înlocuirea să are loc însă fără vărsare de sânge.
Al treilea preşedinte ortodox moldo-valah Emil Constantinescu îl primeşte pe Fericitul Ioan Paul ÎI, care deschide părţile Europei romanilor. Eşuează în fata rezistenţei pasive a Partidei Ortodoxe.
Al patrulea preşedinte ortodox moldo-valah Traian Băsescu devine membru al UE/NATO. Opţiune acceptată contre coer de Partidă Ortodoxă – PMR, PCR, FSN, PDSR, PSD, PNL, PC, USL.
Conflictul din Crimeea, din 1853 şi cel actual, permite moldo-valahilor orientarea spre vest şi o lo o oarecare libertate de mişcare „în lanţurile grele ale duhovnicii şi sobornic iei moscovite şi constantinopolitane“. Asta nu exclude însă un al doilea Război Rece, religios:
http://www.ziarulnatiunea.ro/2014/08/13/%EF%BB%BFrazboiul-rece-religios-in-2014/
Al cincilea preşedinte ortodox moldo-valah va fi ori al Partidei Ortodoxe, premierul Victor Ponta ori al Partidei Occidentale, primarul Sibiului, Klaus Iohannis. Cel ales va reface un echilibru între EU/NATO şi Rusia şi vă înceapă dialogul cu Roma, condito sine qua non a ieşirii în lume.
Discuţiile din ţară şi diaspora privind alegerile postate pe viorel-roman-bremen.over-blog.de/ le complectez cu câteva tezele şi idei pe care le consider necesare înţelegerii cadrului în care se desfăşoară istoria. Mă prevalez în acest sens de obiceiul, dreptul poeţilor şi muzicanţilor de a relua merei ceea ce consideră a fi important şi ne cear a fi readus în actualitate, în memorie colectivă.
http://www.cartesiarte.ro/portaleu/articol.php?id_articol=1145&nr=1&an=2014&pagina=1
__________________
O privire de ansamblu
500 de ani au supravieţuit moldo-valahi sub cea mai incompetenţă, stupidă administraţie din lume, cea ţurco-fanariotă, 50 de ani sub cea sovietică. Acuma ei sunt în Europa numai aparent, pentru că nouă statui a lui Kemal Atatürk pe Calea Victoriei şi faptul că în locul Aeroflot-ului rus s-a instalat la Bucureşti Turkish Air pe Magheru sunt indicii mai sigure.
Moldo-valahii sunt în continuare provinciali ţurco-pravoslavnici, chiar dacă bacşişul se cheamă acuma comision şi Înaltă Poarta e UE. De la vlădica la opinca nu s-a schimbat mai nimic. Vezi Scrisoarea deschisă adresată poporului român de arhimandritul Iustin Parvu şi Lucian Croitoru de la BNR: În România nu e capitalism, clicile antreprenori de carton-politicieni au acaparat economia.
Chiar şi Vodă, preşedinţii moldo-valahii au o soartă ca sub fanarioţi. Ceauşescu este lichidat, Iliescu a lichidat economia, Constantinescu s-a auto lichidat, Băsescu îi pregătea pe evreii Ungureanu & Tismăneanu cel Tânăr să-i convingă pe naivi ca o formă fără fond, statul lui, o ficţiune dependenta de FMI, e în UE. Cam cum au eşuat sub sovietici şi Ana Pauker & Tismăneanu cel Bătrân.
Nouă clasă politica imita establishment-ul din vest. Cutumele turco-fanariote sunt însă reale. Voda e deasupra legii şi cu boierii cei mari decid totul în Consiliul Suprem de Apărare al Ţării. Baronii locali, boierii mici şi maziliţii îşi cumpără imunitatea şi suporte procese de corupţie, acum la modă în Europa.
Totul s-a privatizat, învăţământul, sănătatea, siguranţă personală, sărăcia, armată. Cei care supravieţuiesc cu sub 10 euro pe zi sub administraţia de la Bucureşti n-au încotro. Aşa că nu-i surprinzător că milioane fug spre vest unde salarul pe oră e de 10 euro.
Oricum, din toate timpurile, numai în occident s-au putut afirma Enescu, Brâncuşi, Vlaicu, Vuia, Coandă, Cioran, Eliade etc. Probabil că în cultura de anonimat de la Porţile Orientului nu ar fi ieşit din mediocritate.
La moldo-valahi nu există o clasă de mijloc sau o burghezie naţională, ca în apus, ci numai intermediari, agenţi, dealer, vătafi, interlopi, care cu toţii sunt hotărâţi să distrugă orice şansă de integrare reală în UE, pentru că ei nu au o religie, ci popi, care ierta mai mult decât pot ei fură. Zeci de miliarde de euro le stau la dispoziţie ca să modernizeze ţara, dar ei nu le folosesc pentru că ar trebui să dea socoteală la UE pentru ei.
Nu mai există bănci sau întreprinderi autohtone notabile, ci numa filiale a unor bănci şi companii străine. Totul depinde de buget şi de şansa de a primi contracte privilegiate, bineînţeles în cârdăşie. Contractele, examenele, licenţele, locurile de muncă, aprobările devin facile numai prin corupţie, influenţă, spaga etc. Capitalism de cumetrie.
Ca de la buget se fură, ştie arhimandritul Parvu şi cum: Slujbaşii ţării, căftăniţii vând la preţ de piatră seacă şi fier vechi bunurile realizate de tine, sub oblăduirea şefilor lor, împart banii, apoi sunt judecaţi de ochii lumii şi primesc pedepse cu suspendare, adică mulţumesc, la revedere, te chemăm noi când avem nevoie de serviciile tale.
Croitoru e mai puţin folcloric: clicile antreprenorilor de carton ale politicienilor nu se îmbogăţesc din riscurile pe care şi le asumă pe bani proprii, ci din alocările de la buget, iar cei care plătesc impozite şi taxe n-au ce face, au ghinionul de a fi moldo-valahi, romani captivi.
____________________
Romanii în lume
Lume depinde de occident, de IMPERIUL ROMAN, astăzi UE, UŞA, NATO, OECD, de Lumea întâia, a ţărilor puternic dezvoltate. 20% din populaţia lumii, din Centru are 84% din averea lumii.
Lumea a doua, LIMES-ul, trăieşte din impulsurile teologice, culturale, economice, ştiinţifice, militare ec., care pleacă de la Centru. Romanii sunt un popor de Limes.
Lumea a treia subdezvoltată, sunt BARBARII, la care n-au ajuns Vechiul şi Nou Testament, ei sunt sclavii păcatelor, asistaţi social de la Centru. 20% din populaţia lumii, din lumea barbară are 1% din averea lumii.
1) Roma este punctual de plecare şi aspiraţia tuturor romanilor. Acuma ei sunt la LIMES între Centru şi Barbari, numai formal în UE, pentru că Bucureştiul e încă în lanţurile grele ale duhovniciei şi soborniciei ortodoxiei moscovite şi constantinpolitane.
2) Transilvănenii au luat contact cu occidentul prin catolicismul maghiaro-german şi au suferit secole de a rândul până când Roma le-a întins în anul 1700 o mână de ajutor, aşa au ajuns ei la descoperirea originii romane şi au articulat programul naţional.
3) Moldovenii au luat contact cu occidental prin catolicismul polonez de la Cracovia în evul mediu. Fără ocupaţie militară şi asuprire cruntă ca în Ardeal, aici s-a relizat cea mai reuşită simbioză culturală romano-occidentala, în afară de Şcoală Ardeleană, care este etalonul încă neegalat al programului de emancipare naţională şi socială.
3a) Valahii au luat ultimii contact cu occidentul la Paris, în capitala sec.XIX. Protejaţi bine de influenţă din apus de turci, greci, ruşi şi sârbi, legăturile lor cu vestul au loc pe filiera culturală, iluminista, laică, franţuzească. Teologia catolică le este încă necunoscută.
4) Faptul că Bucureştiul e capitala acestor provincii diferite în raport cu UE şi continuă politica greco-pravoslavnică anti occidentala, eludând proiectul Şcolii Ardelene, au dus la Ghinionul de a fi moldo-valah. Pentru că după Unire 1918, România trebuia să devină o dioceză a Romei. Decizia a fost alta: un patriarh ortodox îmbrăcat în alb a continuat linia greco-pravoslavnică, până când s-au prăbuşit artificiile culturale şi toată ţara. Cu toate astea, moldo-valahii cred că ei sunt modelul care trebuie urmat de toţi romanii, nu modelul Corifeilor Şcolii Ardelene. Vechea dilema, Moscova, Athos sau Roma.
5) Astăzi romanii văd că ţara lor merge într-o direcţie greşită, pentru că occidentul n-are încredere în greco-ortodocsi şi nici ei nu au încredere, poate că nici nu înţeleg ce vor de fapt occidentali de la ei. Şi ceea ce este şi mai grav, moldo-valahii vor în Europa, dar nu vor să continue dialogul început în mai 1999 de Fericitul papa Ioan Paul ÎI la Bucureşti.
6) Din 2012 ardelenii au al treilea cardinal, Preafericitul Lucian Mureşan, patriarhul Bisericii unite este în Senatul de la Roma, condus de papa Benedict XVI. În perioada interbelica ardelenii aşteptau ca moldo-valahii să se coacă, adică să înţeleagă rostul orientării spre Roma. Rezultatul a fost însă pe dos, moldo-valahii i-au oprimat şi interzis, cu autorul Moscovei, pe uniţii ardeleni până în anul 1989, iar de atunci nu s-a schimbat mai nimic. De aici sentimentul penibil de timp pierdut şi de resemnare în tot estul.
7) Cu un patriarhat unit cu Roma şi celălalt oscilând între a doua şi a treia Romă, Constantinopol, Moscova, sau chiar a patra, Bucureşti există şi alternativă ca ortodocşii moldo-valahii să se coacă sub oblăduirea UE/NATO, sau în cel mai rău caz, împreună cu grecii şi bulgării să se elibereze de constrângerile, fără o comuniune cu Roma, de neînţeles a codului canonic romano-catolic actualizat şi modernizat, aşa zisul acquis communautaire al UE, şi să formeze un Bloc Ortodox, de la Moscova la Muntenegro.
____________________
Ghinionul de a fi moldo-valah
De trei secole vor uniţii cu Roma din Ardeal să treacă Carpaţii şi împreună cu fraţii lor moldo-valahii să formeze o mare naţiune la nivelul ţărilor civilizate de origine latină, Franţa, Italia, Spania, dar se împiedică la Bucureşti de curente greco-pravoslavnice şi culturale, care pledează pentru o modernizare fără occidentalizare, fără Roma.
După desfiinţarea monopolului turco-fanariot a comerţului exterior, evreii au reorientat economia moldo-valaha spre vest. Până la ocupaţia sovietică societatea românească era foarte clar diferenţiata. După Ştefan Zeletin, un oraşul parazitar de patru milioane, câte unul de romanii occidentalizaţi, maghiari, germani şi evrei, exploata 16 milioane de ţărani analfabeţi, prost hrăniţi în folosul lui şi mai ales a metropolelor din occident.
La modernizarea Vechiului Regat, industrializarea Românie, evreii au avut un rol de frunte, iar la demararea dictaturii de dezvoltare, ocupau mai toate posturile de comandă. Sub Ceauşescu evreii au fost înlocuiţi mai ales cu olteni, aşa că ei au emigrat în masă. Din 1989 democratizarea o începe prim-ministrul Petre Roman, fiul lui Erno Neulander, Vezi: Zydokomuna, evreii şi comunismul, cazul României de Iulian Apostu. Bucureşti 2011 şi Evreii conduc lumea? www.badpolitics.ro
Proiectul de a ajungere din urmă şi depăşi occidentul prin dictatură de dezvoltare a eşuat 1989, apoi sub Iliescu s-au mimat instituţiile occidental, Constantinescu a avut curajul să-l invite pe Fericitul papa Ioan Paul ÎI, s-a speriat şi n-a mai continuat, Băsescu vede blocajul în care s-a ajuns şi este în situaţia de a alege între uniţii cu Roma şi evrei pentru a coopera credibil, cât de cât cu occidentul.
Proiectul de modernizare a ţării, legătură cu vestul sub egida curentului cultural filo-occidental, favorizat de moldo-valahi, s-a dovedit insuficient, cel evreiesc a avut succes dar de scura durată, cel al uniţilor cu Roma, cel mai ambiţios, n-a trecut încă Carpaţii. În următoarea perioadă de timp se vor limpezi apele şi fiecare din experimentele de mai sus va fi reevaluat şi luat în considerare atât în definirea noului interes naţional în Europa, cât şi în strategia de urmat pentru atingerea lui.
Curentele culturale sunt de neînlocuit, la fel cum aportul evreilor este foarte util, mai ales că nu se ştie finalul conflictului dintre capitalul protestanticesc anglo-american şi cel european, dominat de cel franco-german. În războaiele mondiale au învins primii. În condiţii de pace cât va rezista Europa cu perfizii de neortodocşii în coastă? Deja rezervele în euro a Băncilor Centrale nu mai sunt atât de dorite, ca înainte de criză.
Aceste considerente tactice nu pot înlocuii interesul tuturor romanilor de a face parte în mod autentic, organic, nu numai mimetic, din Europa. Asta presupune continuarea dialogului atât de promiţător început de Fericitul papa Ioan Paul ÎI şi articularea unor interese naţionale distincte de a altora, cât şi mai ales lupta pentru afirmarea lor. Romanii pot tăia nodul gordian. Ghinionul de a fi moldo-valah nu continua la infinit.
____________________
Între est şi vest
Preşedintele Traian Băsescu, Preafericitul Daniel de la Bucureşti şi papa Benedict XVI cu noul său cardinal în înaltul Senat al Succesorului Sf. Petru, Preafericitul Lucian de la Blaj, Mică Romă, au viziuni foarte diferite privind statul şi biserica.
Cine-i patronul statului român Sf. Petru sau Sf. Andrei? Episcopia de la Constantinopol a fost justificată prin prezenta sediului Împăratului, ceea ce n-a fost acceptat de Roma unde Sf. Petru este venerat ca vicar a lui Isus şi primul episcop al Romei. Încercarea Bizanţului de a crea o genealogie similară cu Sf. Andrei este discutabilă.
Sunt aceste viziuni din est şi vest compatibile? Respiră plămânii creştini, cel oriental şi cel occidental, armonios? Bat aceste două aripi sincron şi au ele puterea de a-i scoate pe moldo-valahi din groapa istorică în care sunt prizonieri de o mie de ani, sau lipsă de dialog, de comuniune, blochează emanciparea romanilor ajunşi formal în Europa, UE?
În concepţia ortodoxă statul este condus de un rege şi preot (Geneza 14,18) în simfonie cu Biserica. În occident statul şi sfera politică sunt autonome, biserica e separată de stat. Papa şi împăratul împart puterea. Stat neutru din punct de vedre religios sau teologic, cum se afirmă în discursul societăţii civile, pentru a justifica aportul liber-cugetătorului ateu Ion Iliescu şi a prim-ministrilor evreii Petre Roman şi Mihai Răzvan Ungureanu, este o ficţiune, pentru că el are la bază o falsă conştiinţa, generată de escamontarea valorilor, judecaţilor religioase pe care le-a făcut în prealabil.
Într-o reprezentare grafică, în lumea ortodoxă statul şi biserica, regele şi patriarhul, sunt în centru şi formează un cerc. În occident avem o elipsă cu două centre de putere, papa şi împăratul, biserica şi statul care trebuie să se corecteze mereu reciproc, pentru ca somnul religiei produce monştrii, conducând la dominaţia unui totalitarism ateu.
O altă deosebire marcantă între est şi vest este naţionalizarea, implicarea ortodoxiei în problema naţională, sacralizarea ei. În vest, naţionalismul a fost lipsit de dimensiunea sacrală încă de la Revoluţia Franceză. În occidentul activ mântuirea nu este posibilă în afara bisericii, în orient ea este posibilă doar contemplativ, în pustie. Vestul sărbătoreşte mai ales îndumnezeirea omului, crăciunul, ortodoxul paştele, urcarea la cer.
Idealul monastic, Athosul ortodox, nu oferă un model instituţional de tip apusean, pentru că este prin definiţie antiinstitutional, deopotrivă anarhic în privinţa statului şi cu o mare doză de neîncredere chiar în ierarhia proprie, bisericească. Modernitatea este astfel nu de rare ori văzută ca o încercare a satanei. Lumea modernă cu instituţiile ei este un produs genuin romano-catolic şi a protestant. Etica ortodoxă nici nu şi-a pus problema unui comportament laic contractual, cetăţenesc şi respinge modernitatea individualist-liberala. Vezi discuţia dintre sindicatul preoţilor ortodocşi olteni Pastor cel Bun şi BOR.
Instituţiile, regulile formale şi informale, statul şi biserica, influenţează comportamentul în aşa măsură ca de ele depinde succesul economii naţionale. După eşecul Imperiului Habsburgic au apărut state nou, care au făcut parte din imperiul occidental şi din cel tras sau otoman. Studiul Life în transition a demonstrat că cetăţenii din partea catolică a Balcanilor, României cred mai mult în instituţiile statului, decât ortodocşi, care n-au cunoscut logica occidentală. Asta explică de ce la Praga sau Varşovia economie de piaţă, democraţie funcţionează pe când la Bucureşti, Chişinău, Kiev, Moscova, nu.
____________________
Al treilea cardinal al Bisericii din România
Preafericitul Lucian cardinal Mureşan este al treilea cardinal al Bisericii din România şi în înaltul Senat de la Roma, prezidat de papa Benedict XVI, îi reprezintă pe greco-catolici, pe milioanele de romanii fugiţi în occident şi întreaga naţiune.
România este în UE, dar ortodocşii sunt încă nefamiliarizata cu normele şi valorile din vest. De aceea rolul noului cardinal este de a-i sprijini pe preşedintele şi patriarhul de la Bucureşti în continuarea dialogului cu Roma început de Fericitul papa Ioan Paul ÎI.
Ideia Statului fără Biserică s-a dovedită contraproductiva, pentru că el are la bază o falsă conştiinţa, generată de escamotarea valorilor, judecaţilor religioase pe care le-a făcut în prealabil. EU se bazează pe codul canonic catolic actualizat – acquis communautaire.
La încrucişarea intereselor a trei culturi, religii, imperii, greco-catolicii din Transilvania s-au unit cu Roma în 1697 fără o supraveghere austro-ungara. În 1701 a doua unire s-a realizat în condiţii de subordonare cu consecinţe până astăzi. Vezi rolul UDMR-ului.
De trei secole se lupta greco-catolicii să ridice nivelul intelectual al naţiunii, să formeze o pătură de intelectuali occidentali capabili să articuleze şi realizeze programul de emancipare naţională, socială la nivelul ţărilor de origine latină, Italia, Franţa, Spania.
E greu de ştiut ce linie va urma Preafericitul Lucian, ce a primei uniri, a episcopului romanilor Inocenţiu Micu Klein, a Şcolii Ardelene sau unirii a doua, a episcopilor Ioan Bob şi Ioan Lemeni, mai cooperanţi cu administraţia maghiară.
Preşedintele, patriarhul şi cardinalul pot elibera neamul românesc de lanţurile grele ale duhovniciei şi soborniciei moscovite şi constantinopolitane, cum se exprimau cei care au eşuat în perioada interbelică. Ideea contemplativă, tot din vremea aceea, că trebuie aşteptat până când moldo-valahii ortodocşi se coc, s-a dovedit la fel de greşită.
Condiţiile de emancipare a tuturor romanilor sunt azi în UE incomparabil mai favorabile decât cele din trecutul Bisericii unite cu Roma, dar asta nu înseamnă că afirmarea naţională, socială se face cadou, va cădea ca para malaiata în gura lui nătăfleaţa. Acum nu se mai pune problema uniri cu Roma ca pe vremea Imperiilor, ci o cooperare şi coordonare a eforturilor comune occidentalo-romanesti în Europa unită gratiei Romei. Asta presupune şi dialog şi intransigentă în apărarea intereselor neamului, cum au făcut episcopul şi protopopii ardeleni la prima unire şi apoi mai ales Şcoala Ardeleana.
Rezistente în efortul de emancipare au fost şi sunt pe toate fronturile. Occidentalii n-au încredere în greco-ortodocsii moldo-valahi, greco-pravoslavnicii n-au încredere în ortodocşii de origine latină. Moscova, Belgrad, Sofia nu văd cu ochi buni emanciparea României pentru că le stă în calea unităţii lumii lor slave. Greco-fanariotii sunt nostalgici.
Budapesta îi vor pe romani de o mie de ani ori subordonaţi, ori maghiarizaţi. Pe de altă parte, dacă ne reamintim de generozitatea Fericitului papa Ioan Paul ÎI faţă de moldo-valahi, puteam avea nădejdea că preşedintele, patriarhul şi al treilea cardinal vor schimba destinul neamului în UE şi vor crea un model şi pentru celelalte ţări ortodoxe, cum a fost şi prima vizită a unui papă în lumea ortodoxă, la Bucureşti în mai 1999.
