„Lipsa modestiei nu este numai o dovadă clară de lipsă de caracter, ci și o gravă impolitețe și răutate față de cei prezenți.” – Michel de Montaigne”
Am asistat în ultimele săptămâni la evenimente, atitudini degradante. Pe scena noastră politică și-au jucat rolurile scandalagii, flecarii, actori mediocri plini de ifose, care au urmărit obținerea de efecte teatrale cu mijloace de prost gust și pe care lumea serioasă îi consideră cabotini. Citisem în tinerețe o carte care se intitula „Cabotini și cabotine”. De ce oare memoria mi-a păstrat atât de bine titlul cărții? Se vede că, în creier se fac conexiuni neașteptate, neuronii lucrează…
Concret, Secretarul general adjunct al PSD a declarat, cu o săptămână în urmă, că PSD va modifica „mult” Codurile penale și, întrebat de ce miniștri cu probleme penale vor face parte din Cabinetul guvernului, acesta a răspuns „pentru că putem”. De asemenea, întrebat dacă modificarea Codurilor penale va continua, secretarul general al PSD a spus: „Vor fi modificate Codurile Penale mult. În sens pozitiv. Societatea civilă este partea aia mare din România care ne-a votat și ne-a dat această împuternicire…. ”.
După ședința Comitetului Executiv Național (CExN) al PSD, Președintele PSD a fost întrebat dacă vor putea fi miniștri cei cu dosare penale și răspunsul a fost: „Am hotărât să ne facem noi Guvernul, și nu alte instituții”. Întrebat dacă membrii PSD cu dosare penale ar putea face parte din viitorul Guvern, liderul social-democraților a răspuns: „Da”.
Îmi amintesc că am scris cândva despre „fudulia” unora. Poate am intitulat altfel eseul, dar aminteam acolo de marele poet latin Vergiliu (70 -19 î.Hr.) care glosa în Egloga a VIII-a vers 63: „Non omnia possumus omnes” (Nu toți putem de toate). Adică pe lângă voință, stăruință până la obrăznicie, există și neputințele noastre. Nu-l putem contrazice pe Vergiliu și nu putem crea alt dicton ca acesta, de exemplu: „Putem face totul!” și nici chiar „Toți la un loc putem face totul”, și nici „Ne este permis totul”. Există o limită dată de Creator omului, în primul rând având în vedere timpul vieții noastre, dar nu numai. Și această limită trebuie înțeleasă și respectată. Există apoi o limită a bunului simț al omului, care, de asemenea, trebuie respectată, pentru a nu lovi în ceilalți și a crea haos. Orice progres al unei societăți a fost obținut prin stăruință, dar cu modestie, fără grabă și îngâmfare, ci analizând și gândind rațional, adică folosind inteligența la maximum și trecând totul prin suflet. Așa s-a ajuns la concluzia că este bine să adopți modestia în acțiuni, considerând-o ca o virtute. Modestia sinceră, bazată pe o inteligență superioară aparține, susținea cineva, „oamenilor mari”, pe care, din păcate, nu îi avem în zilele noastre, în politică. Ar fi și ridicol! Cum i-ar sta unui „om mare” între „pitici”?
Încăpățânări, accese de furie, toane, gust de ceartă și jigniri. Ambâț, arțag și pârțag. Modestie – canci! Dar tot arțagul își are pârțagul, se înțelege din proverbul românesc: „Orice naș își are nașul”. Și iată că la vorbele cum că ministrul educației ar fi ținut un discurs plin de dezacorduri gramaticale, a intervenit secretarul adjunct al PSD: „Dacă ieșim cu această propunere în fața electoratului, vom avea mai probleme. Voi, cei care îl susțineți pe rector, nu o să puteți explica”.
De aici a ieșit dialogul uluitor între cei doi, Președinte și Secretar:
– Nu îi faci un bine lui Cati (de la Ecaterina) cu vorbele astea. (Vai, ce atmosferă de familie !)
– De ce îți permiți să mă întrerupi?
– Îmi permit pentru că pot. (Altul care poate !)
– Și eu pot să te întrerup. Pot să spun lucruri nespuse care te întrerup pe tine de tot.
– Te întrerup pentru că sunt încă președintele partidului. (spuse cel frumos caracterizat de un jurnalist – „cu mustață ergodaniană și zâmbet perfid putinian”),
– Încă!
Auzi, domnule – „încă!” O fi știind omul ceva!
Arțagul și pârțagul provin din egoism, din lipsa de modestie, ifose, înfumurare și duc la disprețul față de ceilalți, la invidie, ură și alte multe rele, care, dacă pun stăpânire pe sufletul cuiva, îl fac din om, neom; îl fac fiară, încât calcă în picioare orice lege, tot ce e mai curat și mai sfânt pe lumea aceasta.
Miercuri, 24 ianuarie, Comisia Europeană s-a declarat „îngrijorată” în legătură cu evoluțiile recente din România privind independența sistemului judiciar, cerând Parlamentului de la București „să regândească acțiunile propuse, să lanseze dezbaterea conform recomandărilor Comisiei și să construiască un consens la scară largă cu privire la calea de urmat”, referire la legile justiției.
Câteva ore mai târziu, cei doi președinți ai partidelor aliate, PSD și ALDE, au transmis o scrisoare președintelui și prim vice președintelui Comisiei Europene, în care cataloghează preocupările Bruxelles-ului privind legile justiției drept „surprinzătoare”, sugerând că nu sunt bine informați. „Ne exprimăm îngrijorarea cu privire la modul incorect în care a fost informată Comisia Europeană în ceea ce privește transparența dezbaterilor pe tema justiției din România”, arătau președinții celor două Camere în scrisoare.
Mai mult, din ziarul „Gândul” aflăm că liderul PSD, întrebat, la Antena 3, cum își explică poziția critică a președintelui și prim vicepreședintelui Comisiei Europene, referitoare la legile justiției, a răspuns: „Picătură cu picătură, minciună dusă picătură cu picătură și de aici din țară și de la Bruxelles și de către europarlamentari, dar și de către funcționari de acolo. Îi spune domnului comisar, îi spune domnului director general și se creează, așa, o rețea”. Iată, pe lângă obsesia „statului paralel”, a apărut și cea a „rețelei”.
Comisia Europeană (CE) a transmis, în replică, că sunt bine informați în ceea ce privește modificarea legilor justiției: „Comisia Europeană nu face comentarii despre comentarii. Mai mult, ca un context general, Comisia a urmărit îndeaproape procesul parlamentar din România și evoluția discuțiilor asupra acestor legi în decurs de mai multe luni. Suntem foarte bine informați despre acest proces, despre mizele care sunt în joc și despre potențiale riscuri. Suntem în contact cu Guvernul, Parlamentul, sistemul judiciar și societatea civilă din România, în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare”.
Ce vor mai pregăti cusurgiii noștri? Atenție, dregătorilor, cusurgiilor ! Orice arțag naște pârțag! Orice naș își are nașul !
Vavila Popovici – Carolina de Nord
