Pluteşte sărbătoarea într-un sfârşit de an…
În visele de zei gândul ajunge-n fugă.
Se zămisleşte iarăşi de-acuma câte-un plan,
La masa-mpovărată, într-un abur de rugă.
Ruptă, tocmai de sus, floarea imaculată
Străluminează,-n joc de artificii, un final…
Gătită de bal vremea, din nou, se răsfaţă
În ger cu ochi de-argint şi blănuri de opal.
Un val de amintiri trece pe cumpăna-nnoptată!
Zăpada înşiră ace de gheaţă pe geam
Şi-n astă puritate clipa îngreunată
Naşte la miezul nopţii “miraculosul An“…
…………………………………………………………..
Într-o mare lumină de vis şi eresuri,
În clinchet de pahare şi exuberanţă
Se-nfaşă pruncul (cu mai multe înţelesuri)
Îmbrăţişat, fiind, de prea multă speranţă.
