Anul 2003 a fost unul al recesiunii economice în Europa, spre deosebire de Statele Unite, unde creşterea economică a fost relansată, la capătul unui alt ciclu descendent, al cărui punct critic s-a situat în anul 2001. Unde se află Europa în acest moment? Şi, în acest context economic, unde se află economia românească?
Germania şi Italia au cunoscut o uşoară recesiune economică, singura ţară din zona euro care a reuşit să îşi păstreze indicatorii de creştere fiind Spania. În Franţa, produsul intern brut a crescut uşor în primul trimestru (+0,1Î), dar a fost urmat de un recul în cel de-al doilea (-0,3Î). Experţii Ministerului Economiei şi Finanţelor explică şi de ce: toate componentele cererii au continuat să scadă, între acestea numărându-se exporturile, investiţiile, consumul casnic, precum şi comportamentul prudent al cumpărătorilor, pe fondul plafonării veniturilor familiale.
Cea mai susţinută creştere economică a avut loc în afara Europei, spun specialiştii francezi. Este vorba despre statele din Asia şi despre Statele Unite. În aceste ţări, ritmul de creştere economică a depasit 3Î în cel de-al doilea trimestru al acestui an. Această creştere se dato­rează în principal cheltuielilor publice (consumul guvernamental), dar şi accelerării consumului privat şi “dezgheţului” investiţional. Statele Unite au înregistrat în a doua jumătate a acestui an un ritm de creştere care se apropie de 4Î, într-un context bugetar şi monetar extrem de favo­rabil creşterii. Nu trebuie uitat că dobânda de referinţă pentru dolarul american este una dintre cele mai mici din istoria ultimei jumătăţi de secol a SUA, în timp ce administraţia Bush a iniţiat noi programe finanţate de la buget, chiar dacă ele se referă la cheltuieli de securitate militară. Pe lângă aceasta, Statele Unite au înregistrat o creştere a productivităţii “de natură să amorseze un cerc virtuos”, precum şi un început de vară de redresare a climatului conjunctural. Europa ar trebui să profite de acest context internaţional ameliorat, dar el se loveşte de deficienţele de funcţionare ale intreprinderilor europene.
România se supune şi ea, fără scăpare, contextului economic european, agravat, desigur, de condiţiile lipsei de reformă economică. Principalii parteneri economici ai României rămân statele europene, ceea ce nu este de natură să încurajeze conjunctural economia noastră. Dacă, spre exemplu, Franţa se poate plânge de o inflaţie anuală – calculată până în luna decembrie – de aproape 2Î, România nu reuşeşte să se încadreze în ţinta de inflaţie propusă de guvernanţi, de 14Î. În acest context, “creşterea puterii de cumpărare şi relansarea consumului” intern nici nu mai pot fi luate în discuţie. Mai mult chiar, sistemul subvenţionării unor resurse esenţiale, precum energia electrică şi gazul metan, este acum pus în discuţie de autorităţi, la solicitările Fondului Monetar Internaţional, şi ne putem aştepta la noi derapaje inflaţioniste şi în anul care urmează. Economia românească nu a ajuns încă la momentul adevărului, iar perspectivele relansării economice sunt fără orizont. (S.G.M)