Te-ai născut în România în alb imaculat,

Într-o casă-n Ipoteşti, când focul trosnea-n sobă,

Tot pământul era-mbrăcat într-o albă robă

Şi firea-ntreagă se trăgea din basmul fermecat…

Întinsele păduri ţi-au fost prietenii cei dragi

Şi serile cu cerul luminat de Craiul Nou,

Apoi, tot ce vedeai te urmărea ca un ecou

Şi-ai început să scrii la umbra unor tei şi fagi…

O,..ne-ai oferit frumuseţea limbii ce-o vorbim !

Pe cea mai-naltă treaptă a culturii ai rămas,

Şi-ai fost, mereu, frustrat de demnitari fără obraz

Prin sentimentul patriotic, pe care-l nutrim…

Prin strălucirea inteligenţei tu i-ai orbit,

Apărând idealurile de libertate,

Precum şi idealurile de unitate,

În viaţa ta, atât de scurtă, mult ai pătimit !…

Ai veşnicia de-a purta acel triumf lumesc

Prin talentul creator şi-nzestrarea morală,

Prin multele idei şi firea-ţi sentimentală,

Timpul te-a prins “Luceafăr“ al neamului românesc !

 

Lia Ruse