Citind proza lui Carmen Catunescu-profesoara de limba si literatura romana la Colegiul National “Mihai Viteazul” din Ploiesti – ma simt cuprinsa de un sentiment straniu,interesant. Atmosfera e atat de banal-cotidiana,decorurile, faptele,vorbele, totul decurge plictisitor,anost,replici repetate,intamplari obisnuite si nesemnificative. Nu stiu cum se infiltreaza aceasta simtire nemaipomenita, dar, treptat-treptat, pe masura ce avansezi in lectura,esti rascolit ! E vorba despre sensibilitatea unora dintre eroi, care patrunde in suflet, asemenea unui izvoras,un fir neobservat de apa,incet, pe nesimtite, dar tot mai puternic,crescand ca un suvoi nestavilit. Proza lui Carmen Catunescu imi aminteste, pe alocuri, de cea a lui Faulkner, pentru ca si aici spectaculosul se insinueaza in obisnuit, insa sensibilitatea,trairile din povestiri trimit la alti autori poate mai putin cunoscuti la noi: Carson McCullers, John Updike. Volumul ” S-asa” cuprinde unsprezece proze, si in fiecare, personajul are alte caracteristici,iar situatiile sunt diferite.In “D-asta”, o absolventa de liceu se duce sa dea examen de admitere la facultate si intalneste un baiat.In “Ba da”, un baietel de gradinita este dus la stramatusa sa, pentru a nu asista la inmormantarea bunicii lui. In ” S-asa”, o fetita aproape de varsta scolara se confrunta cu mama sa si cu misterele vietii. In “Iaca”, un carutas cu bacalaureatul munceste din greu ca sa-i asigure conditii optime consoartei, care e “fata titrata”, extrem de eleganta, fandosita si care nu numai ca nu-si iubeste barbatul, dar nu da doi bani pe sentimentele lui; in “Hai ma”, o fetita-Ancuta- sfideaza firesc morga doctorala,nedorind sa se supuna niciunui tratament si visand la cele mai frumoase clipe petrecute cu familia. In “Fiind zise”, un arhitect traieste neputinta implinirii artistice; Mitica Mohor din “Precum” a fost un profesor temut de matematica,iar acum e bland si spiritual ( Sekspir cu mama lui,fiule”, se prezinta cunoscutilor cand se intalneste pe drum cu cineva si se afla in compania consoartei); “Nicio” arata marea deosebire dintre doi gemeni: Savel si Pavel Andrin; primul- o personalitate marcanta,iar al doilea- un om simplu, fricos si de umbra lui, fericit ca traieste (indiferent cum, fara sa se consume emotional). In “Chiar numai”, o spalatoreasa sufera din cauza comportamentului mizerabil al sotului ei, visand un barbat ideal-frumos si bun, care poate fi intruchipat momentan in persoana doctorului care o consulta periodic. In ” Atuncea ceva”, aflam despre o tanara ciudata,plictisita de viata, ca a murit in somn si despre sotul ei care si-a gasit rapid consolarea intr-o colega, luand-o in strainatate in locul celei disparute. In sfarsit, “De parca” surprinde un tanar de la tara,Spiridon, indurerat de moartea sotiei sale, pe care, se pare, in timpul vietii n-a prea apreciat-o. Intamplarile din proza lui Carmen Catunescu sunt cat se poate de obisnuite. Ceea ce e neobisnuit pare sa fie reactia eroilor, care nu reusesc sa se adapteze, fiind, in general, niste neconformisti. Prozatoarea prefera textul subiectiv, scris la persoana I, insa are si proze scrise la persoana a III-a, cand naratorul, totusi, nu se poate detasa total. Alternand stilul direct cu cel indirect liber, proza lui Carmen Catunescu da impresia de firesc,de natural,de autentic. Ideea de prospetime a textului e realizata cu ajutorul dialogului, al sintagmelor, al formelor neortografice, al expresiilor si al oralitatii textului. Carmen Catunescu aduce prin volumul sau “S-asa” o nota de originalitate si de traire autentica.
Lector univ.dr. Diana Presada
