De mai bine de o lună a început campania electorală pentru alegerile locale. Am asistat la un spectacol divers, care nu ne-a făcut întotdeauna plăcere. La televizor, pe diferite posturi, am văzut candidaţi din diferite localităţi ,,luptându-se” cu adversarii. Cei mai mulţi s-au prezentat ca oameni civilizaţi, şi-au expus motivele pentru care candidează, şi-au prezentat proiectele de viitor legate de localitatea respecivă. E frumos aşa! Este cel mai frumos joc democratic, pentru care generaţii de oameni s-au luptat în toată lumea de sute de ani. Noi beneficiem azi de acest câştig. În felul acesta, alegerile devin adevărate sărbători ale ţării, ale fiecărei zone sau localităţi în parte. Astfel de „bătălii” renasc speranţe de viitor pentru alegători, pentru ţară. De fiecare dată se speră că vor fi aleşi cei mai buni fii ai comunităţii, călăuziţi de cele mai bune intenţii.
Şi la noi în comună s-a desfăşurat o astfel de campanie pentru alegerea primarului şi a consilierilor comunali. Majoritatea candidaţilor au avut o atitudine corectă, civilizată. Din păcate, a fost şi cazuri care s-au situat pe linia deschisă de unii dintre înaintaşi de sute de ani încoace. Aceia se duceau cu jalba în proţap la sultanul de la Constantinopol, la ţarul de la Moscova sau la împăratul de la Viena, îl pârau pe domnul de pe tronul ţării, îi atribuiau fapte imaginare, foarte grave, dădeau peşcheşuri în dreapta şi în stânga şi obţineau detronarea domnului român şi punerea în funcţia respectivă a pârâciosului. În felul acesta au căzut capetele multor domni de valoare ai Principatelor Române. Uneori reclamangii erau chiar oamenii de casă ai domnilor respectivi. Ar fi destul să amintim că Sfântul Constantin cel Mare şi fiii săi au fost decapitaţi datorită intrigilor unchiului său, Constantin Cantacuzino; Vlad Ţepeş a fost detronat de fratele său şi exemplele pot continua.
În vremea noastră, „sultanul”, „ţarul” sau „împăratul” este omul din popor, cetăţeanul cu drept de vot. În faţa acestuia, unii dintre candidaţi vin, se pleacă până la pământ, îi oferă daruri, dar mai ales îl conving că cei din fruntea ţării, a localităţii sunt nişte hoţi, nişte bandiţi, nişte tâlhari. Bietul om rămâne năuc, aflând de câte potlogării au fost în stare cei pe care el i-a ales cu câţiva ani în urmă. Şi nu este greu să creezi asemenea scenarii. Când stai în umbră, nu eşti obligat să prezinţi documente, probe, ci doar să dai din gură, să bârfeşti şi să calomniezi, este suficient să ai puţină imaginaţie. Poţi să arunci cu noroi în oricine şi să spui orice. Important este să-l prosteşti pe cel ce te ascultă şi să-l convingi că numai votul lui mai poate schimba ceva. Cu câţiva ani în urmă, se spunea despre un primar în funcţie pe atunci, că are 30-40 dosare penale pe rol, că trebuie arestat dintr-o zi în alta. Oamenii au votat altul şi cel în cauză este şi azi liniştit, acasă la el, fără să fi avut vreo problemă. Puteau să-i atribuie şi 100 dosare, că doar nu-i costa nimic! Alteori „lupta electorală” capătă forme barbare: bătăi ca la uşa cortului, tăierea anvelopelor la maşini, incendieri etc.
De fiecare dată când se recurge la astfel de metode murdare, se uită un lucru esenţial: nu alegătorul, omul din popor este cel care judecă pe primar, senator, deputat sau preşedinte, ci instanţa de judecată. Una este bârfa, calomnia, reclamaţia, alta este hotărârea judecătorească. Să umbli mai bine de o lună din sat în sat şi din casă în casă ca să convingi pe fiecare că primarul comunei e „păcătos”, mi se pare că este un consum de energie demn pentru o cauză mai nobilă. Sunt consăteni, membrii ai aceleiaşi parohii, botezaţi în aceeaşi botezătoare şi în numele aceluiaşi Dumnezeu! Au crescut în acelaşi sat şi au fost colegi la şcoală, iar acum… duşmani de moarte! Alegerile trec, oamenii rămân. Mâine vor sta la aceeaşi masă şi se vor privi în ochi, vor avea nevoie unul de altul la bine şi la rău! Suntem într-un stat de drept şi avem instituţii specializate pe cercetări penale, care stabilesc, pe bază de probe admise de lege, vinovăţia sau nevinovăţia cuiva. Nici chiar poliţia, parchetul, fiscul, Garda financiară şi alte instituţii asemănătoare nu stabilesc vinovăţia definitivă a cuiva. Ele cel mult aplică o amendă, care poate fi contestată. Sentinţa o dă judecătorul. Abia după ce toate căile legale s-au epuizat, cel în cauză poate să fie socotit vinovat sau nevinovat. Abia atunci!
În Evanghelia din Duminica a şasea după Paşti se relatează minunea vindecării orbului din naştere. Când îl anchetau autorităţile religioase evreieşti pe cel vindecat, el răspundea cu înţelepciune: „Nu ştiu dacă Omul acesta este păcătos, ştiu însă că eram orb şi el m-a făcut să văd!” Dacă în comuna noastră alegătorii ar fi întrebaţi dacă Domnul primar George Bazavan este „păcătos” sau nu, ar răspunde astfel:
Malovicenii: „Nu ştim dacă este păcătos, dar ştim că în cei opt ani de când este în fruntea comunei ne-a făcut cămin cultural şi dispensar cum nu sunt altele în judeţ, ne-a asfaltat şi amenajat cu rigole drumurile din sat, a construit un tronson nou de drum, care face legătura între Ţigăreni şi Malovăţ, cu un pod peste Pleşuva, a construit şi asfaltat drumul dintre Malovăţ şi Negreşti, a renovat şi dotat biblioteca comunală cu calculatoare şi internet, s-a îngrijit permanent de buna funcţionare a şcolilor, a amenajat terenul de sport pentru copii şi tineri, terenul de tenis şi baschet din spatele căminului cultural, a finalizat alimentarea cu apă a satului, a amenajat centrul civic din Poiana Primăriei cu asfalt, bănci, scenă, va începe în curând amenajarea Pleşuvei, ca să nu mai inunde satul în caz de potoape cum a fost cel din 1999 şi multe altele”;
Vălenii: „Nu ştim dacă este păcătos, dar ştim că în satul nostru a construit biserică nouă. Preotul Carăbea spunea că n-ar fi putut, cu enoriaşii lui, nici măcar s-o dărâme pe cea veche, dar s-o mai construiască pe cea nouă. Ne-a construit şcoală nouă, o bijuterie, ne-a adus apă în sat, a asfaltat drumul dintre Valea Boierească şi Laz, a reparat şi consolidat podul numit «La Lazări», a întreţinut drumurile şi altele”;
Lăzenii: „Nu ştim dacă este păcătos, dar ştim că ne-a asfaltat drumul până la Valea Boierească, este în construcţie podul dintre Lazul din Dos şi Lazul din Faţă, aşa că nu mai suntem nevoiţi să ocolim cu un mort prin Slatina ca să ajungem la cimitir, în curând începe lucrările de alimentare cu apă a satului, a întreţinut drumurile şi altele”;Negreştenii: „Nu ştim că este păcătos, dar ştim că ne-a făcut prima biserică în satul nostru, ne-a asfaltat drumul până la Malovăţ, în curând va începe lucrările de alimentare cu apă, a întreţinut drumurile şi altele”;
Bobăicenii: „Nu ştim că este păcătos, însă ne-a construit cămin cultural, ne-a reparat biserica şi şcoala, a întreţinut drumurile satului, ne-a alimentat satul cu apă şi altele”;
Colibăşenii: „Nu ştim dacă este păcătos, dar ne-a asfaltat drumul prin sat, a terminat alimentarea cu apă a satului, a dotat cu noi instalaţii foarte puternice staţia de captare a apei, de la Valea Morilor, de la care se alimentează satele comunei cu apă, ne-a reparat biserica şi altele”;
Bârdenii: „Nu ştim dacă este păcătos, dar ştim că ne-a asfaltat 500 m drum şi l-a întreţinut pe celălalt din sat, o viaţă am cărat apă cu cobelca, iar acum avem apă la robinet, datorită acestui «păcătos», a dispus de fonduri pentru plantarea a 9 ha cu nuci în Vârtoape, în vederea stopării alunecărilor de teren şi altele”;
Ca preot în Malovăţ şi Bîrda voi spune: „Nu ştiu dacă este păcătos, dar ştiu că este enoriaşul meu, care a ajutat cel mai mult Parohia Malovăţ de când sunt preot aici. Ar fi destul să amintesc că a construit porţi de lemn sculptat la amândouă bisericile, gard de prefabricate la faţada bisericii din Malovăţ, instalaţii de iluminare nocturnă externă a celor două biserici, extinderea reţelei de apă la biserica din Malovăţ, o cristelniţă de aramă la Malovăţ, 70 milioane lei pentru publicarea şi donarea cărţii Vieţile sfinţilor, vol. II enoriaşilor din cele două sate, construirea celei mai mari şi scumpe troiţe din judeţ în Malovăţ şi altele. Dacă este «păcătos» sau nu, este datoria instituţiilor statului să constate şi să ia cuvenitele măsuri. Nu ne interesează din ce partid face parte, poate fi de la romi sau de la maghiari, vedem însă faptele şi avem încredere că va continua activitatea cu aceeaşi tragere de inimă. Singurul lucru care i s-ar putea reproşa de noi, alegătorii, ar fi acela că nu mai este la fel de tânăr şi la fel de frumos ca în urmă cu opt ani!” Păi,nu?
