O maramă de tei din căderi de rugini…

Vechi scrisori de iubire pe-o bancă de lemn!

Prin tăceri clipele-adună spuma din crini,

Ochii-nfloresc şi tresar la al crucii semn…

Vin lumini abătând alte vremuri prin gând,

Un băiat liniştit trece mâna prin păr,

Prinde timp sfâşiat dintr-un flaut cântând,

Din clipă, buzele-i muşcă ca dintr-un măr…

Soarele-n amiază visează săngerând

Şi pe banca ce stau eu alerg spre trecut…

Mă ninge arama!..Umbrele, tot, crescând,

Roata mea,-n scocul lumii, o-nvârtesc ştiut…

O legănare-nceată, un fandango-vânt,

Iar cade-n linişte bruma de rugină,

Parc-aş pluti,-n aer, departe de pământ

Într-o poezie cu iz de sulfină…

Mai lasă-mi o clipă de dulce plăcere,

Vreme, să beau un strop de nemurire, zău,

În imensa risipire de tăcere !

……………………………………………

O,.. simt pleoapele căzănd peste chipul tău