La biblioteca românească din cadrul Centrului Cultural Românesc din Niles, IL a avut loc lansarea cărţii „Portrete din cioburi” de Ligia Seman. La eveniment a participat autoarea cărţii alături de soţul ei, iar din auditoriu au făcut parte lideri din comunitate şi români din împrejurimile metropolei Chicago.
Cartea „Portrete din cioburi” este rezultatul unei experienţe profesionale, atât în calitate de cadru didactic, care a predat religia la şcoală, cât mai ales în calitate de consilier familial, lucru pe care îl face într-un cabinet de specialitate, în Hunedoara, alături de soţul ei, care este psiholog. Titlul cărţii este unul extrem de frumos şi totodată foarte sugestiv. Portretele zugrăvite în carte sunt ale unor oameni, iar cioburile sunt vieţile acestora, pe care autoarea, cu ajutorul condeiului, încearcă să le adune, să le pună împreună, să le restaureze, folosind un adeziv special: Divinitatea.
Cele două volume ale cărţii sunt de fapt mai multe romane înglobate într-unul singur. Este mai întâi un roman de familie, în care sunt descrise personaje din trei generaţii, apoi roman de dragoste, în care personajul principal este intelectualul român din perioada de dinainte de 1989, care caută iubirea adevărată. Povestirea se continuă însă şi după Revoluţie, chiar până în zilele noastre. Este apoi un roman socio-politic în care sunt prezentate moravurile societăţii comuniste. Romanul tratează subiecte precum relaţiile premaritale, criza vârstelor, crizele emoţionale sau avortul. Cele două volume ale cărţii „Portrete din cioburi” au o încărcătură psihologică foarte puternică, personajele căutând un sens al vieţii, al destinului, exprimându-şi frustrările, frământările, gândurile şi trăirile interioare. Este totodată un roman de factură creştina care încearcă să ofere soluţii creştine la problemele curente ale vieţii.
La lansare, Alina Vance redactor cultural şi literar la ziarul românesc „Romanian Tribune” din Chicago a făcut o scurtă introducere a celorlalte romane pe care scriitoarea Ligia Seman le-a scris, precum: „Funiile dragostei”, „Handicapul conştiinţei”, „Domnind peste împrejurările vieţii”, sau „Tragedie şi triumf”. Aceasta a spus că: „Ligia Seman scrie nu doar literatură formatoare, ci şi transformatoare, genul de scriitor care îmbină arta scrisului cu arta pedagogică, din dorinţa de a interveni în formarea cititorului, de a contribui la transformarea acestuia. Romanul creştin are menirea de a-i arăta cititorului că, dincolo de experienţa omenească limitată, se află divinitatea. În orice epocă, şi în zilele noastre, numeroşi tineri simt dorinţa profundă ca relaţiile dintre persoane să fie trăite în adevăr şi în solidaritate. Mulţi manifestă aspiraţia de a construi raporturi autentice de prietenie, de a cunoaşte iubirea adevărată, de a întemeia o familie unită, de a ajunge la o stabilitate personală şi o siguranţă reală, care să poată garanta un viitor senin şi fericit. Voim ceea ce este mare, nou. Voim să găsim însăşi viaţa în vastitatea şi frumuseţea ei. Omul este într-adevăr creat pentru ceea ce este mare, pentru infinit. Orice alt lucru este insuficient. Sfântul Augustin avea dreptate: inima noastră este neliniştită până când nu se odihneşte în Dumnezeu. Dorinţa celei mai mari vieţi este un semn al faptului că el ne-a creat, că purtăm „amprenta” sa. Dumnezeu este viaţă, şi pentru aceasta orice creatură tinde la viaţă; în mod unic şi special persoana umană, făcută după imaginea lui Dumnezeu, aspiră la iubire, la bucurie şi la pace. Aşadar, înţelegem că este un contrasens a pretinde eliminarea lui Dumnezeu pentru a-l face pe om să trăiască! Dumnezeu este izvorul vieţii; a-l elimina înseamnă a ne separa de acest izvor şi, în mod inevitabil, a ne priva de plinătate şi de bucurie: „De fapt, creatura fără Creator dispare”. Cultura actuală, în unele zone din lume, mai ales în Occident, tinde să-l excludă pe Dumnezeu, sau să considere credinţa ca un fapt privat, fără nicio relevanţă în viaţa socială. În timp ce valorile care sunt la baza societăţii provin din Evanghelie – ca şi sensul demnităţii persoanei, al solidarităţii, al muncii şi al familiei –, se constată un fel de „eclipsă de Dumnezeu”, o anumită amnezie, dacă nu un adevărat refuz al creştinismului şi o negare a comorii credinţei primite, cu riscul de a pierde propria identitate profundă. Literatura scrisă de Ligia Seman alege, în contrast, acea formă de comunicare prin intermediul căreia transmite şi demonstrează că îi pasă, că ceilalţi contează pentru ea. Care este această formă de comunicare? Este dragostea pentru semeni. Ligia scrie din dragoste pentru oameni. Pentru ca ei să înveţe din greşelile celorlalţi, să nu repete greşeli, să găsească vindecare, restaurare, să regăsească liniştea universului interior; pentru ca ei să devină, să se dezvolte, să fie transformaţi.
Într-o lume în care tot mai mult este vehiculată ideea că totul se poate cumpăra, inclusiv iubirea, Ligia Seman aduce un mesaj inedit, proaspăt şi revigorant: Iubirea se dăruieşte” concluzionează Alina Vance.
La finalul evenimentului, scriitoarea a citit pentru publicul prezent câteva pasaje din unul dintre volume, apoi a răspuns întrebărilor celor prezenţi şi a primit mesaje de încurajare din partea lor.
