Pe Ștefan Hrușcă pot spune că îl știu dintr-o altă viață (prin 1978 înregistrasem într-o emisiune de televiziune pentru tineret o melodie de inspirație folclorică, „Sălbatecii mei cai”, la un moment dat ne-am întâlnit în TVR, el cânta un colind din Maramureș; ne-am revăzut după 1989, undeva, pe o stradă în centrul Bucureștiului, mi-a dat un număr de telefon la care nu am apucat să sun niciodată fiindcă aflasem că a plecat în Canada. Cu câțiva ani înainte de moartea soției mele, Livia, am mers la un concert al lui Ștefan, la Sala Palatului.
Nu am apucat să scriu niciodată despre acest mare artist, dar Dumnezeu a făcut să-i urmăresc concertul de la Târgul de Craciun București 2017 și am retrăit pe rând toate amintirile și bucuriile și tristețile legate de colindele sale și de ceea ce trăiesc românii în preajma Crăciunului. Ștefan are marea știință de a fi foarte aproape de inima românilor, chiar dacă acum trăiește la mii de kilometri de Europa și de România.
Nu știu câte sărbători de Crăciun mai avem de trăit, dar acest Crăciun – prevestit de concertul lui Ștefan Hrușcă din București, 2017 – cred că este unul din cele mai frumoase care l-am trăit.
Craciun fericit și ție, Ștefane, la împlinirea vărstei de 60 de ani și sarbători fericite, indiferent pe care parte a Atlanticului te vei afla !
Cu aceeași caldă și veche prețuire,
Ioan Iacob
