Cel mai ridicat nivel de emigrare din cadrul UE…
Iluzia reîntoarcerii emigranţilor români din cauza crizei mondiale este la fel de amăgitoare ca şi declaraţiile oficialilor făcute în perioada de maximă creştere economică, referitoare la atractivitatea locurilor de muncă din ţara noastră pentru cei plecaţi să lucreze în străinătate.
În realitate, cel mai probabil scenariu este cel al revenirii emigranţilor necalificaţi. „Emigranţii români calificaţi sunt bine integraţi în ţara de adopţie. O reîntoarcere nu este bazată numai pe argumentul venitului salarial din România, uneori comparabil cu cel din ţările vestice. Cei care au plecat din România iau în considerare calitatea sistemului de sănătate, de învăţământ şi a administraţiei publice (siguranţa juridică, corupţia etc.)”, este de părere Paul Mihalcea, country manager la o firmă de consultanţă din Madrid-Spania.
Astfel de aprecieri par justificate dacă ne uităm la ţările de destinaţie: în Canada, Marea Britanie şi SUA, unde mai mult de jumătate din totalul emigranţilor români au studii superioare. În Spania şi Italia, procentajul este cu mult mai scăzut. La nivel mondial, ţările-sursă care au avut cele mai mari creşteri ale fenomenului migraţionist, începând cu anul 2000, au fost, Bolivia, Polonia şi România. Alături de Bulgaria, ţara noastră înregistrează cel mai ridicat nivel de emigrare din cadrul UE.
Printre românii-spanioli…
Cristian Deaconu, consultant financiar tehnic (software), în cadrul unei companii americane în Spania, a declarat în exclusivitate pentru Gândacul de Colorado: „Am plecat din România în august 2000, găsind, prin intermediul unui prieten stabilit în Barcelona, un job de programator în industria bursieră, la o firmă americană din Spania. După şapte ani, vrând să evoluez puţin mai rapid, atât profesional, în finanţe, cât şi tehnic, în programare, am găsit un job de consultant tehnic la o firmă din investment banking, aparţinând aceleaşi companii americane în Spania. Iubesc în continuare România, unde îmi fac concediul în fiecare an. Din păcate, în momentul de faţă, nu poate să-mi ofere continuitate în carieră, dacă m-aş hotărâ să mă întorc. În afară de asta, m-am obişnuit aici cu un nivel de trai care în România nu ar fi posibil. Mă refer şi la infrastructură, sistem de sănătate, etc. Pentru că acum am doi copii, m-am gândit la un moment dat că sistemul de învăţământ din România ar fi fost un motiv bun pentru a mă întoarce, însă reformele din ultima vreme tind să-l aducă la nivelul celui de aici. Birocraţia – este destulă şi în Spania, dar mai transparentă şi organizată – şi corupţia sunt alte motive puternice să nu doresc să revin în ţară. Toate acestea sunt lucruri care mă fac să mă gândesc unde ar putea avea copiii mei şanse să aibă un nivel de trai cât mai ridicat.”
Femeia emigrant…
Femeile reprezintă aproape jumătate din numărul de migranţi la nivel global. Profilul femeii migrante de astăzi s-a schimbat, numărul de femei independente care îşi părăsesc ţara fiind din ce în ce mai mare, ceea ce a condus la o puternică tendinţă de feminizare a migraţiei. Pentru multe femei, emigrarea este o cale de a face faţă sărăciei şi discriminării.
„Principalele provocări cărora femeile emigrante trebuie să le facă faţă sunt: pierderea locurilor de muncă, numărul sporit de slujbe cu caracter informal, scăderea salariilor, precum şi disproporţia crescândă dintre responsabilităţile ce le revin, pe de o parte, şi reducerea oportunităţilor de dezvoltare personală şi a gradului de siguranţă şi de autonomie, pe de altă parte”, a declarat într-un interviu, Paulina Mircea, preşedinta Camerei de Comerţ Româno-Spaniolă şi a Asociaţiei Românilor din Comunitatea de Madrid.
În fenomenul migraţiei, diferenţa de gen este un factor semnificativ. Se poate vorbi de modalităţi şi căi de emigrare specifice femeilor, sau modalităţi şi căi de emigrare specifice bărbaţilor, de interese şi motivaţii aparte, precum şi de diferenţe vizibile în cazul transferului bagajului socio-cultural şi de bunuri fizice către ţările de origine.
La nivel european, România este recunoscută drept o ţară de destinaţie pentru emigranţi. Cu toate acestea, contextul economic şi social ne arată că România rămâne totodată o ţară din care continuă să emigreze un număr mare de persoane.