Zona Orăştiei, ţinutul Orăştiei cuprinde satele de pe Valea Grădiştei şi Valea Geoagiului, precum şi pe cele de pe Valea Mureşului de la Şibot până la Simeria. Aşezările din această zonă sunt formate din sate adunate, cu străzi şi uliţele bine ordonate: fiind o zonă bogată, avem de-a face cu gospodării puternice. Casele sunt din piatră, lemn şi cărămidă. Cele mai vechi tipuri sunt cele construite în întregime din piatră, inclusiv acoperişul ca la Bâcâia, Geoagiu, Orăştioara, asemănându-se cu cele ale aromânilor din Peninsula Balcanică. Arta populară din zona Orăştiei cuprinde ţesături de casă, covoare, chindee, feţe de masă şi pernă, păretare, la care se adaugă obiectele de lemn: furci de tors, fuse, căuce, tipare de caş, sărăriţe din coajă de mesteacăn, linguri. Se apreciază că arta populară specifică Orăştiei atinge o mare măiestrie şi un rafinament deosebit. Cojoacele din zona Orăştiei rămân până astăzi printre cele mai valoroase realizări ale cojocăriei din ţara noastră. Folclorul muzical şi coregrafic din zonă este bogat reprezentat prin obiceiul căluşerilor, „învârtite” şi „bătute”. Arhitectura bisericească este reprezentată de monumentele din comuna Geoagiu, comuna Balşa şi Rapolt.
Trenul goneşte pe magistrală spre Capitală, trecând pe lângă staţia de cale ferată Orăştie, oraş ale cărui împrejurimi sunt pline de istorie. De la revoluţie încoace cetăţile dacice din Munţii Orăştiei zac într-o delăsare cumplită ce nu li se poate imputa, tinzând spre degradare pe an ce trece fie din cauza drumurilor impracticabile, fie din cea a aventurierilor care alcătuiesc mafia aurului. Asta le este sortit celor trei cetăţi dacice: Costeşti-Cetăţuia, cunoscută prin importanta fortificaţie dacă de pe dealul Cetăţuia şi prin alte bogate urme ale civilizaţiei dace dinaintea cuceririi romane, Costeşti-Blidaru, care făcea parte din sistemul de întărituri din jurul Sarmizegetusei, al cărei plan este de inspiraţie greco-elenistică, datând din sec. I î.Hr., mărită şi întărită în sec. I d.Hr., în timpul lui Decebal şi Sarmizegetusa Regia, capitala statului dac în vremea lui Decebal, situată în apropierea satului Grădiştea Muncelului.
Dat fiindcă a venit vorba despre strămoşii noştri, s-ar zice că, misterioşii Ainu, sunt urmaşii geto-dacilor. Una dintre cele mai stranii comunităţi umane de pe planetă este cea care locuieşte în insula Hokaido din nordul arhipelagului nipon, pierdută într-un areal strict asiatic. Cercetătorii se întreabă astăzi cum au ajuns strămoşii acestei comunităţi să se maturizeze într-un context geografic pur asiatic, deşi ei sunt creştini, ba mai mult, îşi păstrează tradiţiile şi credinţa geto-dacilor din zona Carpaţilor! Tipul Ainu n-are nici o trăsătură mongoloidă, dimpotrivă indivizii sunt înalţi, cu ochi albaştri, vînjoşi. Din rândul lor au fost recrutaţi samuraii, cunoscuţi pentru vitejia şi dispreţul lor pentru viaşă, asemănător geto-dacilor. Se ştie astăzi că teritoriul actual japonez a început să fie locuit cu cinci milenii înainte de Hristos. Primul stat, constituit prin comuniunea triburilor răzleţe, s-a format în secolul 4 î.Hr., fiind sub influenţa totală a civilizaţiei chineze. În anul 594 d.Hr., budismul devine pe acest teritoriu religie de stat, iar câteva secole mai târziu, şintoismul îi ia locul. Deşi astăzi, în ierarhia cultelor, şintoismul deţine o arie de răspândire printre locuitori în proporţie de 51%, budismul 38%, totuşi religia creştină este susţinută de 25 din întregul populaţiei, adică de aproximativ 2,5 milioane de suflete. În japoneză, Ainu se traduce prin „om ciudat, om drept”, această comunitate având o limbă foarte asemănătoare celei latine şi chiar un reprezentant în Dieta japoneză. Sintagma „om drept”, prin care se traduce în japoneză denumirea Ainu, se aseamănă cu ceea ce susţinea Herodot în Istorii – Cartea a IV; „Geţii sînt cei mai viteji şi cei mai drepţi dintre traci”.
Se presupune că Decebal ar fi ascuns comoara dacilor sub Strei. Astfel cele trei cetăţi pe care le-am amintit tind spre degradare din cauza aventurierilor care şi-au adjudecat titlu de arheologi aducători de dezastre. Asta pentru că în săpăturile lor furibunde după aurul din comoara dacilor devastează locul în care ar trebui în mod firesc să ai atributul imponderabilităţii. Puţini români au ajuns în zonă să vadă sau mai bine spus să se privească în oglinda trecutului, asta pentru că locul nu este amenajat din punct de vedere turistic, străinii care ne vizitează meleagurile citind doar din cărţile de istorie despre Decebal şi Traian.
În speranţa că mafia aurului, aşa cum este denumită de oficiali, dar şi de localnici, va fi împrăştiată iar zona Orăştiei va putea fi accesibilă turistului îndrăgostit de istorie, românii inimoşi din conducerea judeţului Hunedoara au pus pe masa Guvernului, un proiect de integrare în circuitul turistic mondial a acestor cetăţi dacice. Ministerul Dezvoltării şi Prognozei de acum câţiva ani a respims acest proiect amânându-l pentru anii viitori. Vestea proastă, dată printr-o notă a ministerului argumenta că este vorba despre „imaturitate”. Dacă două milenii de existenţă nu sunt de ajuns pentru ca zona să capete consistenţă, atunci cât? Sau mai bine spus cine este dezavantajat de această investiţie? De menţionat este că cele trei obiective istorice au fost înscrise în anul 1999 de Comitetul Patrimoniului Mondial de pe lângă UNESCO în Lista Patrimoniului Mondial. Acest lucru nu interesează prea mult dacă s-a respins cu lejeritate refacerea cetăţilor şi a drumului de acces ce măsoară doar 19 kilometri.
S-au descoperit tone de aur în timpul dominaţiei Habsburgice. Îngropate în adâncuri, în triunghiul cetăţilor din Munţii Orăştiei sunt: statuete, monede dacice de aur tip Coson. Legenda spune că dacă din întâmplare găseşti astfel de bani nu e bine, au parte de necazuri mari cei care îi iau. Este interzisă utilizarea detectorului de metal în aceste zone şi, bineînţeles, săpăturile în aceste locuri. S-a anunţat pe Internet că poate veni oricine să sape după aur prin cetăţile dacilor. Şi vin tot felul de huligani. S-au descoperit peste 2000 de cosoni, bani de aur din timpul lui Decebal. Un coson are 10 grame şi 22 de carate, fiind evaluat la două miliarde. Este vândut însă la 1000 de dolari peste graniţă. Gurile sparte afirmă că Poliţia dim Deva este implicată în afaceri dubioase cu monede dacice. SRI a făcut informări, dar ancheta numai ei ştiu cum s-a finalizatt. Spaţiul sacru nu este îngrădit şi nu este păzit. Săpăturile avansează greu, iar „arheologii” lasă gunoaie după ei chiar în incinta sacră. Acelaşi refren „Nu avem fonduri”. Dezastrul domneşte peste tot. SRI are informaţii despre aceasta dar ce folos, ancheta…. Ei au confirmat că s-au găsit cosoni. Nu a fost reţinut nimeni…
Arealul Munţilor Orăştiei este zona cea mai reprezentativă pentru civilizaţia dacică prin dimensiuni, densitate, complexitate şi originalitate. Vestigiile dacice sunt unice în Europa sau chiar în lumea antică, dar au asemănări izbitoare cu alte situri din întreaga Dacie preromană. Aceste monumente stau mărturie a unei civilizaţii dacice înfloritoare, superioară în multe privinţe civilizaţiilor dezvoltate ale altor popoare europene din antichitate, din regiunile din afara imperiului roman.
Din cauza lipsei de fonduri pentru implementarea unui concept global de valorificare superioară a siturilor istorice din zonă, respectiv de valorificare a turismului şi echipării infrastructurii de transport necesare, există riscul diminuării şi distrugerii în timp a valorilor arheologice a cetăţilor din Munţii Orăştiei. Toţi localnicii zonei ştiu şi vorbesc despre această problemă gravă. L-am cunoscut cu mulţi ani în urmă pe primarul Orăştiei şi pe soţia lui, care s-au născut pe aceste minunate locuri. Ne-am întâlnit la nunta nepotului lor şi mi-a spus: „Eliminarea acestui proiect de finanţare este o eroare ce aparţine elementului birocratic din eşaloanele interioare ale ministerului şi consider că un astfel de proiect nu are voie să fie exclus din priorităţile finanţărilor. Şi atunci mă întreb legitim: Cine poate lovi în interesele naţionale eliminând acest proiect?”; „De ce mărturiile genezei poporului român sunt amânate, nu mai reprezintă o prioritate naţională sau nu prezintă relevanţă în finanţările propuse, mai ales că acest proiect a obţinut acordul de finanţare?”; „Mafia aurului există. Sunt ca vandalii, distrug şi devastează tot în căutările lor furibunde după aur”. Pentru ce motiv s-a retras proiectul? Sunt promovate proiecte care aduc beneficii economice. Or, restaurarea cetăţilor înseamnă o investiţie pe durată lungă, de unde rezultă că beneficiile vor veni după câţiva ani. „Este cunoscut faptul că există căutători de aur, pentru că drumul este impracticabil, nici Poliţia nu prea are acces”, adaugă soţia primarului.; „Cineva este interesat să lase lucrurile aşa cum sunt.”; „Între timp, şi tâlharii îşi văd de treabă. Un bănuţ era vândut cu 1000 de dolari, acum am auzit că cererea a scăzut, de unde şi preţul.”; „ În 2004, când reprezentanţii UNESCO vor face o evaluare la faţa locului iar când vor constata că lucrurile sunt exact ca acum mai bine de zece ani există posibilitatea de a scoate această zonă din circuitul valorilor UNESCO – se teme soţia primarului. Cert e că cineva nu doreşte să redea această zonă circuitului…” UNESCO nu poate retrage de pe lista sa un asemenea obiectiv. Asta nu s-a întâmplat niciodată în istoria acestui organism internaţional. La cetăţile dacice este o situaţie gravă. Acest organism internaţional finanţează anumite proiecte pentru zone trecute în patrimoniul său. De asemenea alcătuieşte un clasament al ţărilor care adăpostesc asemenea minuni ale lumii şi le promovează în circuitul turistic internaţional. Adevărul este că pe toţi ar trebui să ne îngrijoreze starea de fapt de acolo. În zona Sarmisegetusei nu se fac doar săpături arheologice ci şi de vandalizare în toată regula.
