În general se vorbeşte numai de bine, doar de cei care „pleacă”… Poate urmaşii să se mai bucure, sau anumiţi prieteni. Dar, de ce nu am recunoaşte meritele deosebite ale cuiva care ni se mai alătură, chiar şi în unele şedinţe ce reunesc aceleaşi preocupări, aceleaşi idealuri, sau doar aceleaşi luzii. O astfel de reuniune mi-a dat prilejul să cunosc un om de o nobleţe sufletească rară şi nu pot să nu fac cunoscut acest fapt, poate cei care vin după noi vor sesiza că în secolul vitezei, robotizării şi crizelor sociale, acolo unde au existat caractere şi umanitate, au fost ţesute cu aleasă spiritualitate, rămânând doar să dăm vălul ignoranţei la o parte de pe stânca de granit, ca pe soclul ei să descoperim diamante! Un astfel de OM este NIŢU VALERICĂ, un nume simplu, dar cu adânci rezonanţe în contemporaneitate.
Cu o pregătire vastă: liceu, şcoală tehnică postliceală, Facultate de Ştiinţe Juridice – specializare Drept, Master Administraţie Publică Europeană, şef de promoţie la Facultatea de Ştiinţe Juridice, Sociale şi Politice – Specializarea Jurnalism, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca – departamentul pentru pregătirea personalului didactic, Definitivat – Universitatea Babeş Bolyai, Cluj-Napoca, Doctorand-management – Universitatea Valahia din Târgovişte a profesat ca: jurist, profesor ştiinţe socio–umane, jurnalist şi realizator de emisiuni TV, la Columna Târgovişte – talk-show-uri este şi o distinsă prezenţă politică.
Actualmente Şef serviciu Relaţii Externe, Relaţii cu publicul la Primăria municipiului Târgovişte, jurnalist şi fondator al săptămânalului IMPACT – Târgovişte, jurist, profesor. Ca proiecte de specialitate: săptămânalul IMPACT, Revista de integrame IMPACT, Suplimentul de cultură IMPACT, Săptămânalul naţional de cultură SINGUR, revista DOR de DOR, Destine literare – Canada este şi autor a trei cărţi de poezie şi proză scurtă.
În şedinţele Societăţii Scriitorilor Târgovişteni – a cărei membră sunt şi particip – i-am remarcat prezenţa impunătoare prin carismă, stil vestimentar, dialog spiritual şi o generoasă amabilitate. Dar ceea ce ne-a frapat pe majoritatea care-l cunoaştem a fost apariţia fantomatică – aş spune – la una din şedinţele societăţii, când revenea după o gravă suferinţă care-l ţintuise pe patul spitalului aproape fără speranţă de revenire la normalitate. Încă slăbit, dar cu o forţă lăuntrică ce-l verticaliza, a sosit în braţe cu teancul de ziare IMPACT, ca să ni le aducă, aşa cum obişnuia la fiecare întâlnire de acest gen. Ieşise din spital, special pentru asta! Gestul său ni s-a părut extraordinar! Fiica îl ajutase să se externeze, îl adusese şi-l aştepta afară cu maşina, îngrijorată de starea de convalescenţă incertă încă… Era acolo, cu noi împărţindu-ne zâmbete amabile, aducându-ne porţia de spiritualitate scrisă, supravegheată chiar şi de pe patul de suferinţă. Fii binecuvântat, Val – cum îi spun apropiaţii!
Poate că nimeni mai bine, ca dr. George Coandă, membru al Academiei Americano – Române de Arte şi Ştiinţe din U.S.A – eminentă prezenţă în viaţa cultural-spirituală a Târgoviştei – nu ar putea să spună: „Pentru mine, Valerică Niţu este un poet al sufletului învăluit într-o aură de mătăsuri stelare… este un poet al sincerităţilor rostite cu emoţie nedrapată în abstracţiuni postmoderniste, el se dăruie pe sine semenilor povestindu-şi destinul, de fapt, experienţele de viaţă (iubiri, revolte, înţelesuri existenţiale)” – scriind despre volumul Polen de gând albastru, Editura Bibliotheca – Târgovişte 2009.
Poetul Vali Niţu este un filozof preocupat de sine, de nerenunţare nici măcar în faţa iminenţei „plecări” :/ …sunt zorit/şi-mi împletesc zilele şi nopţile rămase/într-o cunună pură fără sclipici/ numai consoanele şi vocalele/mai vor să-mi audă/ultima dorinţă/… ce pot să fac?/decât să deschid ochii minţii/şi să scriu/mereu, mereu, mereu/din puţinul rămas./- scriu în puţinul rămas. Şi luptându-se cu inerţia sinelui, se trezeşte alergând spre trăire, spre amfora doritei iubiri: /alerg să-mi pot opri/buzele şi respiraţia pe trupul tău/sunt uneori transfigurat/de gândurile ce alunecă spre coapse/şi nu pot să le opresc/îmi deschid un cerc/şi intru în lungimea lui/cu atingerea desenului unui contur/al sânilor ce desluşesc captivitatea sărutului/… plec o secundă/mă aşteaptă urmele paşilor tăi/în cel mai desăvârşit tangou/al îmbrăţişărilor/de mâine./- rămân pentru mâine. De remarcat căldura speranţei, voluptăţii trăirilor afective, tandra percepere a fiinţei iubite înlănţuită într-un desăvârşit tangou ce are mereu chemarea unui mâine. Alteori îl încearcă nostalgia unor locuri dragi, prin care paşii l-au purtat în timp: /în seara trecută/mi-am scos timpul la plimbare/prin Curtea Domnească/şi la umbra Turnului Chindiei/am mângâiat un lujer de floare/uscat/probabil acolo/cândva/o grădină./ – temporală.
Recunoaşte atât de nonşalant: Mi-e dorul dor/şi gândul gând pe lume/mi-e vântul vânt şi versul fără nume/mă înveşmântez în albastru/spre tăcere/sau poate auriu/de la neuitare la vrere/ mi-s tâmplele zâmbet/de-o iubire tăinuită/şi mâinile mi-au înflorit/a liliac şi-a zbor/- Ce crezi tu despre dor. Dorul este motivaţie de speranţă a vieţii, regăsirii iubirii, tonifiere în zbor!
Personalitate complexă – jurnalist, prozator, poet, editor Vali Niţu este un exemplu viu de luptă cu sinele, cu încercările vieţii, cu depăşirea propriei temeri, de învingere a inerţiei, este o flacără trecând prin propria umbră, o caldă irizare a unei stânci de granit. Umbra lui nu apune, stă ca o mână întinsă peste Turnul Chindiei, trăgând după sine cu salut de prieten, mlădiţe ce abia înmuguresc prin cuvânt.
